La 85 de ani, Cornel Martin Pop rămâne un om plin de energie și culoare, un spirit tânăr care a transformat viața și pasiunea într-o aventură continuă. Fost medic ginecolog, acum actor amator, Cornel aduce pe ecran aceeași vitalitate și respect pe care le-a purtat întreaga viață.
,,La 85 de ani, unii oameni se retrag. Eu? Nu. Eu dansez, râd, îmi țin mintea trează și nu mă las prins în capcana unei bătrâneți care să doară sau să plictisească. Nu vreau să mă îmbrac în negru, să joc table cu vecinii și să număr zilele. Pentru mine, viața încă are ritm, culoare și povești de spus. Așa că am spus „da” când fiica mea și ginerele meu mi-au propus să joc în Zamolxe – calea lupului. Da, eu, Cornel Martin Pop, fost medic ginecolog, acum actor amator, m-am transformat în Marele Preot al dacilor.
Să joci rolul lui Zamolxe nu e doar o chestiune de costume sau replici. E despre prezență, despre respect, despre felul în care porți atât vocea, cât și trupul. Și da, poate că pe hârtie unele scene par greu accesibile pentru cineva de 85 de ani – cascade, stânci, peșteri –, dar eu le privesc ca pe un dans, ca pe un fel de gimnastică a spiritului. Dacă mintea și sufletul rămân vii, corpul urmează.
Îmi place să cred că am fost mereu sufletul petrecerii. Și nu doar la petreceri: în viață, am vrut să dau tonul, să fiu ager, curios și implicat. Medicina m-a învățat să respect oamenii și să am răbdare, dar actorul din mine a așteptat tot timpul să iasă la lumină. Am mai jucat în tinerețe, am cochetat cu actoria, dar viața m-a purtat pe alte căi. Și totuși, aici sunt, în mijlocul echipei, printre oameni tineri și entuziaști, bucuros să învăț, să colaborez și să fiu parte dintr-o poveste mare.
Regizorul Tarkanyi Janos e minunat – am simțit imediat că ne potrivim și că vrea să lucrăm împreună. Și restul echipei, tinerii actori, tehnicienii, toți – e o atmosferă care hrănește creativitatea. Te simți parte din ceva mai mare, ceva care va rămâne după ce luminile se sting.
Și să nu uităm: cu câțiva ani în urmă eu am mai jucat în „În umbra lui Shakespeare”, filmul Coraliei și al lui Walter Ubelhart, fiica și ginerele meu. Acel film a călătorit de la București până la Hollywood și a adunat peste 60 de premii. Amintirile acelea, emoția din ziua premiilor, energia echipei – toate m-au pregătit pentru acest rol.
Când joc, mă simt viu. Și cred că asta e cea mai mare victorie: să nu te lași prins de anii care trec, să nu te mulțumești cu puțin, să cauți mereu culoare și aventură. Dacă viața te provoacă, acceptă provocarea. Dacă timpul îți spune să stai pe loc, tu dansează. Și dacă cineva îți spune că ești prea bătrân, răspunde-le cu un zâmbet și spune: „Asta e doar începutul.”
La mine, Marele Preot al dacilor nu e doar un rol. E felul în care trăiesc. Și, sincer, încă abia aștept următoarea scenă.
Iată cum, Cornel Martin Pop ne arată că vârsta nu e o piedică, ci doar un alt mod de a trăi intens și cu bucurie fiecare clipă. În rolul lui Zamolxe, ca în viață, el ne amintește că adevărata măreție vine din curajul de a rămâne mereu tânăr la suflet.
Vasile Petrovan
