Medalii pentru majoretele Colegiului Național „Gheorghe Șincai” la concursul organizat la Seini - 33 minute în urmă
Weekend cu fotbal din ligile 4 și 5 - 34 minute în urmă
A murit Sanda Țăranu, una dintre cele mai iubite crainice ale TVR - 2 ore în urmă
Măsuri și sfaturi pentru minivacanță în siguranță - 3 ore în urmă
45 de ani de la inaugurarea Muzeului Satului Maramureșean „Mihai Dăncuș” - 4 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, sâmbătă 30 mai 2026 - 5 ore în urmă
Eleva Denisa-Andra Remeș din Maramureș, printre cei trei bursieri BookLand desemnați la nivel național - 14 ore în urmă
5 greșeli pe care să le eviți când îți alegi fondul de ten - 15 ore în urmă
Walter și Coralia Übelhart transformă Băiuțul în capitala silvoterapiei din Europa - 15 ore în urmă
Lecții de la polițiști pentru copii la Sighet - 16 ore în urmă
Vacek – proză de Marian Ilea (XXIX)
În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
29
De la Episcopie până la Capelă l‑au purtat pe umeri consilierii oră- şeneşti. Venise un întreg oraş să‑l conducă în ultima lui plimbare. De la atelierele din Verona, prin comanda Pontificelui, sosise marmura. Scria pe ea: Joseph mamer leopold kollowitch – episcop de medio.
MONTE. Cu litere mici, dedesubt, se putea citi un text tradus din lati- neşte: Cum apucăm a construi, de îndată prindem a destrăma.
La câteva ceasuri de la ceremonia mortuară, inspectorul‑şef al poliţiei din Medio Monte îl chemă, de urgenţă, la birou, pe inspecto- rul Mike.
„Te‑am adus pentru a‑ţi da o sarcină uriaşă, domnule Mike. Până una, alta, aicea eu conduc. Nu doresc să se strice din nou liniştea. Vei lua doi dintre reangajaţii ăia în care ai dumneata maximă încredere. Veţi merge la Capelă. Asiguraţi paza mortului timp de patru zile. Nu doresc să avem surprize cu Kollowitch ăsta. Ai înţeles?”, zise domnul Vacek către domnul inspector Mike.
Acela rămase cu gura căscată, fără nici o reacţie. Îşi revenise. Ple- case să îndeplinească ordinul superiorului său.
În prima dimineaţă după înmormântare, Piaţa de Alimente din Medio Monte era pustie. Galiţienii şi albanezii spălaseră putina. Con- siliul Orăşenesc ordonase curăţirea şi deparazitarea zonei. Se strân- seseră şase tone de gunoaie. S‑au aruncat pe halda de steril a minei Josza Bela.
Când l‑a văzut intrând în atelierul de croitorie, Ferenc Rakoşi a izbucnit în plâns. Şi‑a dezlegat lanţurile.
„Eu ar fi trebuit să mănânc haioşele alea, Laszlo”, a zis Ferenc Rakoşi.
A doua zi croitorul pleca la Sanatoriul Arhiducelui Iosif de la Buda‑ pesta. Era însoţit de fiul său.
În compartimentul de tren, Laszlo Rakoşi simţi ceva rece în zona buricului. Îşi aduse aminte: era bucata de hârtie gălbuie pe care i‑o dăduse nenea Joseph. O legase în jurul trupului cu o funie subţire de cânepă. Avea lipită de ceara de prindere o bucată de plumb cât o monedă de o koroană.
Societatea Femeilor Caritabile din Medio Monte se autodizolvase. Văduva Mylena Rady Syrovy spălase putina. Doamna Felicia Grüntag şi doamna Thalmona Vacek înfiinţaseră Societatea pentru răspândi‑ rea icoanelor şi cărţilor de gânduri ale episcopului de Medio Monte, Joseph Mamer Leopold Kollowitch.
În luna iunie a anului morţii episcopului de Medio Monte s‑a pro- dus groaznicul atentat de cale ferată de la Biator Bagy. Expresul Budapesta‑Viena s‑a rostogolit într‑o prăpastie, în urma aruncării în aer a unui viaduct. La faţa locului, experţii au găsit urme de dinamită folosită în galeriile de mină din Medio Monte. În tragicul accident au pierit douăzeci şi patru de cetăţeni albanezi care se aflau împreună cu paisprezece galiţieni.
În seara de nouăsprezece octombrie, în acelaşi an, sosea în gara din Brno o doamnă într‑o rochie lungă, de culoare albastră. Coborâse din tren şi rămăsese nemişcată pe peron. După trei minute, lângă baga‑ jele ei se prezentase un domn durduliu, cu un început de chelie şi cu o mustaţă căruntă.
„Bună seara şi bine aţi sosit la noi, daţi‑mi voie să mă prezint: sunt farmacistul Corni Stephan”, zisese farmacistul.
„Să mergem, dragă Corni, avem multă treabă în oraş”, răspunsese văduva Mylena Rady Syrovy.
De pe peronul gării, cele două siluete porniră spre bulevardul care ducea către centrul oraşului.
(Va urma…)

Marian ILEA
Citește și











