„Exponatul săptămânii” 21 – 26 septembrie la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș este un Evangheliar slavon, manuscris, din secolul a XVII-lea.
Muzeograf dr. Marius Câmpeanu ne oferă mai multe informații despre acesta:
În următoarele zile, invităm publicul vizitator să-și îndrepte atenția către un Evangheliar slavon din secolul al XVII-lea, un manuscris care se păstrează în Fondul documentar al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Maramureș.
Manuscrisul provine din Țara Lăpușului, mai exact din localitatea Coroieni. Are formatul de 27,5×18,5 cm și 268 file, cu numerotare originală în chirilică. Scrierea este semiuncială. Textul este scris cu cerneală neagră cu nuanță maronie, iar titlurile evangheliilor, a capitolelor, iniţialele şi însemnările tipiconale sunt scrise cu cerneală roşie. Textul este dispus pe o singură coloană, cu 20 de rânduri pe pagină. Pe lângă textul redactat în slavona bisericească, la fila 242 a fost copiată Evanghelia Naşterii lui Isus Hristos, în limba română cu caracter chirilic.
Nu se cunoaște identitatea copistului și nici locul scrierii. Pe baza hârtiei de provenienţă italiană (care are ca filigran un vas de apă cu toartă) folosită, în special, în Ţara Românească, credem că acest manuscris redactat în slavona bisericească a fost scris la sud de Carpați.
Prima filă a manuscrisului prezintă un frontispiciu policrom și o inițială, tot policromă. Frontispiciul, pictat înaintea Evangheliei din Duminica Învierii Domnului, are forma arhitecturală a unui portal cu postament, decorat cu elemente florale, semipalmete, de factură orientală. Iniţiala policromă „В” chirilic are la bază un motiv floral, floarea de lalea, cu dispunere pe cinci rânduri. La celelalte evanghelii, iniţialele de început sunt simple ca formă de execuţie, fiind scrise cu cerneală roșie, pe o întindere de trei-patru rânduri.
Legătura a fost realizată în anul 1692 de diacul Vasilie (conform însemnării aflate pe forzațul coperții de la sfârșitul manuscrisului), din tăblii de lemn, îmbrăcate în piele, cu două elemente de fixare, metalice. Cotorul cărții prezintă trei nervuri profilate. Pe baza însemnării rezultă că manuscrisul a ajuns necompactat la Coroieni, legătura cărții făcându-se la solicitarea a doi slujitori bisericești, preotul Dan și ginerele acestuia, preotul Ioan. În alte două însemnări marginale, prima cu datare din anul 1707, se arată că manuscrisul a fost deținut de preotul Dan din Coroieni.
