Revoluția Română - Cronica ultimelor 72 de ore din viața lui Ceaușescu

Între 22 și 25 decembrie 1989, România a traversat una dintre cele mai dramatice și controversate secvențe din istoria sa modernă. Nu a fost doar prăbușirea unui regim politic care durase aproape un sfert de secol, ci și o ruptură profundă în ordinea juridică, morală și instituțională a statului. În mai puțin de trei zile, Nicolae Ceaușescu, președinte al României din 1965, și soția sa, Elena Ceaușescu, au fost înlăturați de la putere, judecați de un tribunal militar extraordinar și executați în ziua de Crăciun, la Unitatea Militară 01417 din Târgoviște.

Aceste evenimente, derulate cu o rapiditate fără precedent, au lăsat în urmă nu doar imagini simbolice și traume colective, ci și numeroase întrebări care continuă să fie discutate la aproape patru decenii distanță.

Dimineața zilei de 22 decembrie îl găsește pe Nicolae Ceaușescu în sediul Comitetului Central al PCR. Protestele izbucnite la Timișoara cu câteva zile înainte se extinseseră deja în marile orașe ale țării, iar Bucureștiul devenise epicentrul unei revolte pe care aparatul de stat nu o mai putea controla. Autoritatea politică a regimului se dizolva rapid, sub presiunea străzii, a fracturilor interne și a jocurilor de culise din interiorul structurilor de putere.

Anunțarea morții ministrului Apărării, generalul Vasile Milea ,prezentată oficial drept sinucidere, a produs o ruptură decisivă în lanțul de comandă. Armata a încetat să mai execute ordinele președintelui, iar balanța puterii s-a înclinat definitiv.

La ora 12:06, Nicolae Ceaușescu apare pentru ultima oară în balconul Comitetului Central. Discursul său este acoperit de huiduieli, amplificate de o atmosferă de haos și de operațiuni de diversiune psihologică. La scurt timp, Nicolae și Elena Ceaușescu sunt îndemnați să părăsească clădirea și să urce într-un elicopter. Plecarea lor marchează pierderea totală a controlului.

Elicopterul decolează de pe acoperișul CC cu destinația inițială Snagov. Aici, cuplul prezidențial se debarasează de colaboratorii apropiați, Manea Mănescu și Emil Bobu, care vor fi ulterior arestați. Zborul continuă haotic, spațiul aerian fiind deja controlat de armată. În apropiere de Boteni, pilotului i se cere să aterizeze, iar elicopterul este abandonat.

Urmează o rătăcire confuză: soții Ceaușescu se deplasează cu mașinile unor civili, mai întâi cu un medic, Nicolae Deca, apoi cu Nicolae Petrișor, încercând să găsească sprijin local. Nicolae Ceaușescu vorbește despre o „lovitură de stat” și despre organizarea rezistenței. Ajung pentru scurt timp la Fabrica de Oțeluri Speciale din Târgoviște, apoi la Centrul pentru Protecția Plantelor.

În jurul orei 15:00, prezența lor este semnalată autorităților. Sub pretextul asigurării protecției, cei doi sunt duși la sediul Miliției Dâmbovița și, ulterior, introduși în incinta Unității Militare 01417 din Târgoviște. Nu există un mandat oficial de arestare, însă sunt păziți strict și complet izolați.

La București, Frontul Salvării Naționale se consolidează rapid ca nou centru de putere. Ion Iliescu este recunoscut de Armată drept comandant suprem, iar prerogativele statului sunt preluate de noua structură politico-militară. Televiziunea Română difuzează încontinuu comunicate alarmiste despre „teroriști” și amenințări invizibile, amplificând o stare generală de panică.

Nicolae Ceaușescu, aflat la Târgoviște, refuză să accepte noua realitate politică. Vorbește despre trădători și despre o conspirație. Statutul său juridic rămâne neclar, dar existența sa este percepută ca o potențială amenințare pentru noua putere.

Potrivit investigațiilor ulterioare ale procurorilor, în această perioadă au fost simulate atacuri asupra unității militare din Târgoviște, pentru a crea aparența unui pericol iminent și pentru a justifica o soluție „de urgență”.

În seara de 24 decembrie 1989, în sediul Ministerului Apărării Naționale, conducerea politico-militară a CFSN hotărăște organizarea unui proces extraordinar. Decretul privind înființarea Tribunalului Militar Extraordinar este redactat și semnat de Ion Iliescu. Generalul Victor Athanasie Stănculescu primește sarcina de a organiza procesul și execuția.

Motivul invocat public este pretinsul pericol terorist și riscul eliberării cuplului prezidențial. Anchetele ulterioare vor arăta că acest pericol a fost unul diversionist, neexistând dovezi concrete ale unor atacuri reale asupra unității.

În dimineața zilei de Crăciun, un complet de judecată improvizat, condus de colonelul Gică Popa, ajunge la Târgoviște. Procesul durează aproximativ o oră. Nicolae Ceaușescu nu recunoaște tribunalul, solicită să fie judecat de Marea Adunare Națională și respinge toate acuzațiile. Elena Ceaușescu protestează constant, vorbind despre o lovitură de stat.

Acuzațiile sunt grave: genocid, subminarea puterii de stat, distrugerea economiei naționale, tentativa de fugă cu fonduri uriașe în străinătate. Nu există probe administrate în mod riguros, nu se respectă dreptul la apărare și nu este prevăzută nicio cale de atac.

Imediat după pronunțarea sentinței de condamnare la moarte, Nicolae și Elena Ceaușescu sunt escortați în curtea Unității Militare 01417 din Târgoviște, cu mâinile legate la spate.

Execuția are loc în după-amiaza zilei de 25 decembrie 1989, în jurul orei 14:45–15:00, în fața unui zid al unității. Înainte de deschiderea focului, Nicolae Ceaușescu rostește câteva cuvinte și începe să cânte „Internaționala”. Plutonul de execuție, format din parașutiști, deschide focul. Momentul împușcării nu este surprins integral de cameraman, din cauza unei defecțiuni tehnice, filmarea reluându-se abia după prăbușirea celor doi.

Trupurile sunt înfășurate în foi de cort, transportate cu elicopterul la București, ținute o perioadă pe stadionul Steaua, apoi îngropate în secret, în Cimitirul Ghencea, în morminte fără cruce.

La Târgoviște, odată cu plecarea elicopterelor, se instalează liniștea. Unitățile militare nu sunt atacate. Ulterior, anchetele vor arăta că șapte militari au murit în zonă din cauza focului fratricid, pe fondul dezinformării, panicii și ordinelor confuze.

Procesul și execuția soților Ceaușescu au rămas printre cele mai controversate episoade ale Revoluției din 1989. Dincolo de crimele și abuzurile regimului comunist, modul în care s-a încheiat viața politică și biologică a cuplului prezidențial ridică probleme serioase de drept, responsabilitate și moralitate.

Ultimele 72 de ore ale lui Nicolae Ceaușescu nu reprezintă doar sfârșitul unui regim autoritar. Ele deschid o discuție profundă despre statul de drept, despre violență politică și despre felul în care istoria se scrie în momentele de ruptură.

Istoria nu mai poate fi schimbată. Dar poate fi înțeleasă. Iar adevărul complet despre acele zile, cu toate nuanțele și responsabilitățile sale, rămâne încă o temă deschisă pentru memoria colectivă a României.

Vasile Petrovan

Citește și :