Lucrarea Zilei VII - Artiștii «Centrului Artistic Baia Mare». Uitați – Pierduți

Florența PRETORIAN (*07/19ianuarie 1902, Padea (jud. Dolj), Regatul României – † 1noiembrie 1948, București, Republica Populară Română)

pictoriță română; profesoară de desen și caligrafie, funcționară guvernamentală în educație

Un destin straniu și deplin nedrept pare să fi cenzurat posteritatea personalității și creației Florenței PRETORIAN – artistă de incontestabilă forță și rafinament pictural.

Produs educațional de primă linie al Școlii de Arte Frumoase din București, în clasa de pictură a profesorului Ipolit Strâmbu, consecventă colonistă băimăreană a cursurilor de vară organizate de Școala Liberă de Pictură sub corectura lui János Thorma; specializată apoi la Paris, sub îndrumarea a două importante personalități ale avangardei europene – Othon Friesz, Charles Dufresne – Florența Pretorian a dobândit rapid o apreciată notorietate publică în România anilor interbelici. Numeroase participări expoziționale, prezentate îndeosebi la București, au impus-o publicului alături de cei mai importanți artiști români ai epocii. S-a numărat, astfel, printre numele preferate ale elitelor și publicului larg din acei ani, care i-au achiziționat un număr apreciabil de picturi, fapt dovedit astăzi de frecventele apariții ale lucrărilor sale în piața comercializărilor publice oficiale la casele de licitații bucureștene, după 1992. Site-ul specialiat în monitorizarea pieței oficiale românești a artei tudor-art.com înregistrează 64 de tranzacționări între anii 1995-2024.

S-a dedicat activităţii didactice în învăţământul liceal, mai întâi în provincie (la Giurgiu), iar din 1928 la Bucureşti, unde s-a mutat definitiv.

În capitala României desfăşoară o intensă activitate de creaţie originală, complementar muncii de profesor (în 1934 publică un remarcabil manual de desen, iar între 1939-1940 este inspector de desen în Ministerul Educaţiei Naţionale).

Creaţia sa a fost expusă public în România la Bucureşti (sistematic la Salonul Oficial între 1929-1948; frecvent la expoziţiile asociaţiei Femeile pictore şi cele ale grupului Mica antantă feminină între 1930-1939), apoi în expoziții de grup la Craiova, Braşov, Constanţa.

În străinătate, picturile Florenței Pretorian au fost prezentate pe simeze din Paris (Salon des Tuileries, Salon d’Automne, Musée du Jeu de Paume), Belgrad, Praga, Bruxelles.

Peisaj citadin băimărean cu strada Dacia, (1924 ?) , Baia Mare, [titlu de inventar: Peisaj citadin băimărean – str. Dacia] ulei pe carton, 56 x 50 cm.; semnat stânga sus cu creion negru în pastă: „F. Pretorian”, nedatat [datare științifică: 1924] •Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare», colecțiile de pictură băimăreană, inv. nr. 4041; proveniența: colecție privată din București; achiziție a muzeului în29 septembrie 2017.

La Baia Mare, Florența Pretorian a activat în anii deceniului 1920 în calitate de colonist temporar, cu o frecvență anuală relativ constantă. A studiat sub îndrumarea lui János Thorma în coloniile studenţeşti de vară finanţate de Ministerul Cultelor şi Artelor de la Bucureşti, (1922, 1923, 1924), apoi a lucrat ca artist independent pe parcursul lunilor de vară ale anilor 1926, 1929 şi 1930, în cadrul coloniei artistice băimărene.

În timpul vieții nu a expus la Baia Mare. Abia postum, după aproape patru decenii de la trecerea artistei întru istorie, lucrări din creaţia sa au fost expuse începând din 1984 în mai multe expoziţii organizate de muzeul băimărean de artă: expoziţiile permanente Tradiţie şi continuitate în Centrul Artistic Baia Mare (1984-2009: comisar de expoziție Traian MOLDOAN) și, respectiv, Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiţii şi inovaţii (începând din 2010: comisar de expoziție : dr. Tiberiu ALEXA; curatori asociați: Mihai MUSCĂ, dr. Ioan A. NEGREAN, dr. Dorel TOPAN); apoi, în expoziții temporare tematice organizate și prezentate public de Muzeul Județean de Artă «Centrul artistic Baia Mare» – Centenarul Centrul Artistic Baia Mare. 1896-1996 (1996-1997); Achiziţii şi donaţii 2007-2008 (2009-2010); Valori ale artei băimărene (2010), Doamnele artei băimărene (2011), Centrul Artistic Baia Mare – Capodopere muzeale. Achiziții și restaurări 2007-2019 (2019).

Mitologia urbană înregistrează o „legendă” evenimențială (nedovedită, vreodată, documentar… cel puțin, nu încă!…), potrivit căreia moartea sa, prematură și de nimic anticipată, petrecută în plină maturitate creatoare, la abia 46 de ani, în împrejurările unui ciudat „accident rutier” bucureștean la 1 noiembrie 1948, întâmplat în ambianța tulbure a evenimentelor politice generate de ascensiunea „noului regim” comunist, s-ar fi aflat în legătură cu presupusa activitate „de intelligence” în care artista ar fi fost angajată încă din anii celui de al doilea război mondial.

Se prea poate ca asemenea suspiciuni „de culise” să fi contribuit mai apoi, alături de eticheta de „pictoriță a burgheziei”, la deplina marginalizare postumă a creației artistei în vremea „anilor democrației populare”, atunci când moștenirea artistică a Florenței Pretorian a fost, practic, exclusă din circuitele expoziționale publice, până în anii deceniului 1970.

Inspirată de frumusețea și „parfumul” discret medieval al străduțelor băimărene din zona Centrului Vechi, pe care le-a cutreierat în timpul stagiilor de vară petrecute aici în perioada anilor 1922-1929, Florența Pretorian a pictat – cel mai probabil în 1924 – un frumos și expresiv peisaj citadin, realizat în tehnica ulei pe carton, cu dimensiunile de 56 x 50 cm.: o lucrare care prezintă un conglomerat de clădiri vechi, format de corpurile înghesuite ale caselor situate – astăzi– în strada Dacia, pe axa nord–sud a tramei urbanistice băimărene, înspre punctul de inserție în Centrul Vechi.

Ansamblul pictural evidențiază, în plan cromatic, afinități stilistice cu preponderență postimpresioniste, dar și conotații expresioniste. Pe de altă parte, tratarea corporalităților arhitectonice în mase compacte ample și solide, din pricina cărora se ițește și senzația unui monumentalism discret, iar apoi sublinierile lineare ale muchiilor de întâlnire/separare dintre masele corporale arhitectonice, evidențiază elemente de morfologie picturală care, dimpreună, evocă vocabularul unui «cubo–contructivism» moderat.

Faptul în sine pare deplin surprinzător astăzi, și vine să contrazică (de fapt: să completeze și să nuanțeze) imaginea fixată, rigid, în conștiința criticii și istoriografie noastre de artă, care „clasifică” pictura Florenței Pretorian în sfera „intimismului impresionist/postimpresionist” al „artistelor femei interbelice”.

Așadar. prin acest din urmă aspect, Peisaj citadin băimărean cu strada Dacia face notă aparte în repertoriul lucrărilor Florenței Pretorian, așa (și atât) cât le cunoaștem astăzi.

Interesant se dovedește faptul că, amintitul vocabular pictural «cubo–constructivist» al peisajului citadin băimărean este întărit/„ramforsat” prin alte câteva lucrări înrudite, reintrate în circuitul public și în cel comercial oficial, în anii din urmă. Ele ilustrează, alături de peisajul citadin băimărean, aspectul, cu totul neobișnuit, al parcurgerii în sens invers, de către Florența Pretorian, al traseului firesc de evoluție stilistică: dinspre exeperiențele impresionsite și postimpresioniste către experimentări avangardiste !

Aceste lucrări se încadrează, cu siguranță, între acele creații de început (dintre care prea puține ni s-au mai păstrat în circuitul public de azi), pe care criticul de artă Aurel Broșteanu le evoca, atât de expresiv, în comentariul său din revista Gândirea, consacrat celei de a treia expoziții personale prezentate de artistă în 1936, la București (februarie – martie, Salla Dalles):

„… Primele pânze ale Florenţei Pretorian porneau de la impresia de culoare surprinsă cu gingăşie dar şi cu vigoare, la cel dintâi contact cu lucrurile. Ele puneau accentul pe elementar, astfel că apăreau mult simplificate în raport cu realitatea pe care o interpretau. Câteva aspecte de culoare şi câteva gradări de lumină erau în genere suficiente să constitue un tablou. Situarea lor în contraste, pe axa unei impresii dominante, concorda cu tendinţa de stilizare decorativă.

De aceea, impresiei de culoare notată cu spontaneitate, i se atribuia un cadru formal, excesiv de schematic, şi, prin aceasta, arbitrar. El nu violenta, însă, datele experienţei, – reduse, în acest prim stadiu, la prea puţin, – ci doar le dădea o orientare spre decorativ, limitând astfel liberul joc al imaginaţiei realiste. (…) culorile din tablourile vechi erau întunecoase, nediferenţiate şi sărace (…). Situarea culorilor în contraste pretindea artistei să abuzeze de negru şi în general de teinte închise, după cum pretindea ca înfăţişarea culorii să fie cât mai brută şi mai săracă în nuanţe. Numai cu acest preţ se putea câştiga expresia elementară a momentului coloristic. (…) pânzele vechi puteau primi din afară un cadru formal, care să nu violenteze datele experienţei (…) interpretarea din lucrările vechi promova o formă eliptică, enunţată sumar şi atingând numai în treacăt realitatea (…). În trecut, materia avea un caracter abstract. Culorile păreau cerneluri absorbite în pânză. …” (Aurel D. Broșteanu, „Florența Pretorian…”, în Gândirea, Cluj, an XIV, 1936, nr. 4, aprilie, p. 213-214).

FIȘĂ DE ARTIST

activă la Baia Mare: 1922, 1923, 1924, 1926, 1930

1922, 1923, 1924: colonistă temporară / cursantă a Școlii Libere de Pictură
1926, 1930: colonistă temporară / artistă independentă

afilieri estetice băimărene:

al treilea val avangardist: 1920-1933 / stratul cubo–constructivist II 1920-1933
al doilea val tradiționalist: 1920-1949 / stratul sintezei realist–impresionist–postimpresioniste 1920-1949

formația profesional–intelectuală / studii și documentări:

1920-1924, București: Școala de Arte Frumoase (studii academice, cu Ipolit Strâmbu, G.D. Mirea)
1922, 1923, 1924, Baia Mare: Școala Liberă de Pictură (cursuri de practică aplicată în colonizări studențești, cu János Thorma)
1926, 1930, Baia Mare: Colonia Pictorilor (stagii de documentare și de creație independentă)
1930, Paris: (stagiu de documentare, creație independentă și participare expozițională)
1931-1932, Paris: Montparnasse – Maison Watteau, Academia Scandinavă (cursuri de perfecționare de nivel postuniversitar, cu Othon Achile Émile Friesz, Charles Georges Dufresne și Henry de Waroquier / activități de creație independență și participare expozițională)
1929-1930: Italia, Olanda, Franța: călătorii de documentare, studii și stagii de creație independentă.

mentori:

Ipolit Strâmbu, Othon Friesz, Charles Dufresne

locații ale desfășurării activităților de creație:

București: 1920-1924; 1928-1948 – afiliată Asociației Femeilor Pictore și Sculptore; grupului artistic internațional Mica Înțelegere Feminină și asociației profesionale a Artiștilor Plastici din Învățământul Secundar de Desen din România
Baia Mare: 1922, 1923, 1924, 1926, 1930
Giurgiu: 1924-1928
Paris: 1930-1932
Venezia: 1931

locații ale desfășurăriiunor activități profesionale conexe:

Giurgiu: 1924-1928 – cadru didactic în învățământul preuniversitar (profesoară de desen și caligrafie) la Liceul (azi: Colegiul Național) «Ion Maiorescu»
București: 1935 – publicarea manualului didactic de autor „Florența Pretorian, Desenul liber și noile metode. Cu 48 de ilustrații, ediția I, București, Tipografia Bucovina, 1934”;

1938-1939 – Inspector guvernamental pentru desen în cadrul Ministerului Educației Naționale

locațiile promovării publice a creației:

antume:

România:

București: 1927, Sala «Mozart»: Expoziție personală; 1934, 1-26 aprilie, Ateneul Român – Sala nr. 1: Expoziție personală; 1936, februarie, Sala «Dalles»: Expoziție personală

1927, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1928, Pavilionul Artelor, Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1929, aprilie – mai, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1930, aprilie – mai, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1931, aprilie – mai, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1931, noiembrie – decembrie, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial de Toamnă. Desen, gravură, afiș; 1932, noiembrie – decembrie, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial de Toamană. Desen, gravură, afiș; 1933, aprilie – mai, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1933, noiembrie – decembrie, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial de Toamnă. Desen, gravură, afiș; 1934, aprilie – iunie, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1934, noiembrie – decembrie, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial de Toamnă. Desen, gravură, afiș; 1935, martie – mai, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1936, aprilie – mai, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1936, noiembrie – decembrie, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial de Toamnă. Desen, gravură, afiș; 1937, aprilie – mai, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1938, aprilie – mai, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1939, martie – mai, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1939, noiembrie – decembrie, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial de Toamnă. Desen, gravură, afiș; 1940, aprilie – mai, Pavilionul Artelor: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1940, octombrie – noiembrie, Sala «Dalles»: Salonul Oficial de Toamnă. Desen, gravură, afiș; 1941, mai – iunie, Sala «Dalles»: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1942, mai – iunie, Sala «Dalles»: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1943, aprilie – mai, Sala «Dalles»: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1943, noiembrie – decembrie, Sala «Dalles»: Salonul Oficial de Toamnă. Desen, gravură, afiș; 1944, mai – iunie, Sala «Dalles»: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1945, iunie – iulie, Sala «Dalles»: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1946, mai – iunie, Sala «Dalles»: Salonul Oficial. Pictură și sculptură; 1946, iunie – iulie, Sala «Dalles»: Salonul Oficial. Pictură și sculptură

1935, septembrie, Curentul artistic românesc: Salonul de Toamnă

1938, 30 ianuarie – 28 februarie, Asociația «Artiștii Plastici din Învățământul Secundar de Desen din România»: Salonul Artelor: Al III-lea Salon Plastic

1938, iunie – iulie, Ateneul Român: Exposition des femmes artistes des états de la Petite Antante

1938, Societatea «Tinerimea Artistică»: Salonul Tinerimea Artistică

Franța:

Paris: 1930, 1 noiembrie-14 decembrie, Société du Salon d’Automne, Grand Palais des Champs Elysées: Salon d’Automne [XXIII^e exposition]; 1931, 1 noiembrie – 13 decembrie, Société du Salon d’Automne, Grand Palais des Champs Elysées: Salon d’Automne [XXIV^e exposition]; 1932, 1 noiembrie – 11 decembrie, Société du Salon d’Automne, Grand Palais des Champs Elysées: Salon d’Automne [XXV^e exposition]

1931, 10 iunie – 19 iulie, Rue Paul Cézanne: IX^e Salon des Tuileries; 1932, iunie-iulie, Néo Parnasse (235 Boulevard Raspail), X^e Salon des Tuileries; 1933, iunie-iulie, Néo Parnasse (235 Boulevard Raspail): XI^e Salon des Tuileries

1932, aprilie- – mai, Société des Artists Français, Grand Palais des Champs Elysées: Salon des Artists Français

postume:

Romania:

Râmnicu Vâlcea: 1974, Muzeul Județean Vâlcea – Muzeul de Artă: Florența Pretorian [expoziție retrospectivă]
București: 1975, Muzeul Național de Artă al României (ex Muzeul de Artă al R.S.R.): Florența Pretorian (1902-1948) [expoziție retrospectivă] (curator: Petre Oprea; colaborator: colecționar prof. Nicolae Bărăscu, Ploiești)

2016-2017, 17 decembrie – 17 aprilie, Muzeul Național de Artă al României: Egal. Artă și feminsm în România modernă [expoziție retrospectivă] (curator: Valentin Iancu; coordonator: Monica Enache)

Baia Mare: 1984-1996, Muzeul de Artă/Muzeul Județean Maramureș: Expoziția permanentă «Tradiție și continuitate în Centrul Artistic Baia Mare» (comisar de expoziție: Traian Moldovan; asistent comisar: Tiberiu Alexa)

1996-1997, decembrie– septembrie, Muzeul de Artă – Muzeul de Istorie și Arheologie/Muzeul Județean Maramureș, Centrul Artistic Baia Mare. Expoziţie organizată de Muzeul de Artă Baia Mare cu sprijinul Guvernului României • 1896-1996 • The Baia Mare Artistic Centre. Exhibition held by the Baia Mare Art Museum with the support of the Romanian Government (curatori: Traian Moldovan, Mihai Muscă, Tiberiu Alexa)

1997-2007, Muzeul de Artă/Muzeul Județean Maramureș: Expoziția permanentă «Tradiție și inovație în Centrul Artistic Baia Mare» (comisari de expoziție: Mihai Muscă, Traian Moldovan, Tiberiu Alexa)

2010-…, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»: Expoziția permanentă «Centrul Artistic Baia Mare. Repere europene între tradiții și inovații» (comisar de expoziție: Tiberiu Alexa; curatori asociați: Mihai Muscă, Ioan Angel Negrean, Dorel Topan)

2009, iulie – septembrie, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» – Sala de expoziții temporare: Achiziții și donații 2007-2009 [expoziție tematică] (curator: dr. Tiberiu Alexa)

2011, 7 martie – 15 iulie, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» – Sala de expoziții temporare: Doamnele artei băimărene [expoziție tematică] (curatori: Tiberiu Alexa, Ioan Angel Negrean, Dorel Topan)

2013-2014, 13 iulie – 20 aprilie, Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» – Sala de expoziții temporare: Patrimoniu. Restaurări și conservări 2007-2013 [expoziție tematică] (comisar de expoziție: Tiberiu Alexa; curatori asociați: Ioan Angel Negrean, Dorel Topan)

2019, 5 iunie – 7 septembrie, Colonia Pictorilor – Galeria Hollósy, expoziția retrospectivă Centrul Artistic Baia Mare. Capodopere muzeale – achiziții și restaurări 2007-2019 [expoziție tematică retrospectivă] (organizator: Muzeul Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare»; comisar de expoziție: Tiberiu Alexa; curatori asociați: Ioan Angel Negrean, Dorel Topan)

Ploiești: 2015, octombrie – noiembrie, Centrul Județean de Cultură Prahova, Complexul Dramatic «Mythos» – Galeria «Mythos»: Florența Pretorian pictură

PEISAJ CITADIN BĂIMĂREAN CU STRADA DACIA (1924 ?)

dr. Ioan Angel NEGREAN

În Peisaj citadin băimărean cu strada Dacia, Florența Pretorian instituie o structurăa compoziției deschisă pe toate laturile tabloului, secvența surprinzând frânturi de ziduri care delimitează o străduță șerpuită și înghesuită, ce înaintează perpendicular pe planul tabloului către piața unde este situat, în fundalul imaginii plastice, silueta Turnul Ștefan. Acesta este centrul major de interes al compoziției, o prezență de mare însemnătate pentru definirea localizării zonei ilustrate, precum și pentru reliefarea identității localității, care devine astfel recognoscibilă. O fantă desenată de partea stângă a turnului, pe de o parte și de partea dreaptă a corpului de clădiri din partea stângă a imaginii, pe de altă parte, lasă să se vadă cerul care coboară până sub mediana orizontală a tabloului.
Astfel, întregul spațiu pictural se împarte în două mase compoziționale mari, diferite cantitativ și cromatic, care se dovedesc definitorii pentru structurarea compoziției. Din punct de vedere al dinamicii, compoziția este una statică, caracteristică generată de masivitatea și greutatea corpurilor de clădiri, de direcțiile verticale desenate de muchiile construcțiilor, precum și de mai multe orizontale suprapuse, situate în stânga spațiului compozițional.

Pe lângă toate acestea, Florența Pretorian provoacă, prin folosirea mai multor direcții oblice incidente, tensiuni generatoare de expresivități plastice care dinamizează într-o oarecare măsură compoziția, creând astfel un ansamblu echilibrat.

Mai este de menționat, ca element important în structura compoziției, prezența motivului antropomorf, un personaj feminin care însuflețește tabloul și se constituie în alt centru de interes al compoziției, o țărancă cu coșul în spate care se îndreaptă către piață și care prin deplasarea ei subliniază și susține direcția principală de mișcare din compoziție, adică înspre profunzimea peisajului citadin ilustrat.

Analiza valorică a spațiului pictural scoate în evidență folosirea cu preponderență a valorilor medii și evitarea deliberată a contrastelor valorice majore. Totuși, pentru realizarea adâncimii perspectivice a spațiului decupat secvențial, Florența Pretorian creează, inspirat, o alternanță valorică în care deschisul – situat în prim-planul din dreapta imaginii – se continuă cu o zonă de pasaj mai închisă valoric dispusă spre centrul compoziției, pentru ca apoi, în fundal, o mică suprafață deschisă să „împingă” totul spre privitor și să creeze astfel efectul perspectivic dorit.

Cromatica lucrării este una voit reținută, fără ostentație inutilă, pictorița alegând să folosească tonuri grave, în care accentele de tente pure lipsesc, pentru a putea crea o unitate armonică a contrariilor cromatice, fie ele și complementare. Dominanta este una rece, dată de

multiple grizări și nuanțări de albastru, folosite atât la redarea zidurilor, a străzii și trotuarului cât și la redarea cerului. Totuși compoziția nu este lipsită de aportul caloric al culorilor roșu-brun, ocru-galben și oranj tulburat. Acestea sunt prezente în lucrare, dar nu provoacă un contrast exacerbat de cald-rece. În principal culorile calde sunt repartizate masei compoziționale din stânga spațiului plastic, iar cele reci sunt dispuse pe suprafețe mai întinse, corespunzător masei compoziționale din partea dreaptă, apoi la redarea cerului și a străzii. Și aici simțul desăvârșit al realizării echilibrului în spațiul plastic este pus în valoare de artistă prin crearea unei zone de pasaj cromatic, o trecere a culorilor calde, regăsite în masa compozițională din stânga imaginii, în cealaltă masă compozițională, pe o suprafață mai puțin întinsă, compusă de Turnul Ștefan și acoperișul casei situată în centrul imaginii. Raporturile cromatice sunt organizate de Florența Pretorian într-o ierarhie bine structurată, în care fiecare culoare este învestită cu importanța și rolul ei în alcătuirea structurii cromatice a picturii, care finalmente generează nota armonică a ansamblului.

Modul în care sunt tratate suprafețele pictate scot în evidență picturalități sensibile, de o expresivitate aparte, realizate prin folosirea diversificată a tușelor care sunt în mare parte discrete, alteori imperceptibile, și pe ici pe colo mai pronunțate.

Prin întreaga sa operă – în care se integrează organic și prezentul Peisaj citadin băimărean cu strada Dacia –Florența Pretorian – pe atunci o tânără artistă aflată la un început de carieră ce o consacră, astăzi, drept o exponentă exemplară a „interbelicului românesc” – demonstrează prin măsura talentului ei o valoare artistică de necontestat și scoate în evidență faptul că astăzi semnificațiile operei sale sunt, încă, prea puțin cunoscute și prea puțin prețuite de istoriografia românească de artă.

Iar așezarea în contextul băimărean interbelic a artistei, dimpreună cu acest peisaj citadin băimărean de început de carieră, ne ilustrează o fațetă ce redimensionează și dinamizează imaginea „canonică” – deja îmbătrânită și depășită – despre „școala băimăreană” a peisagisticii cu „vegetație verde, castani înfloriți în alb/galben și cer albastru”!

Dr. Tiberiu ALEXA