Am intrat în sala de la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” cu senzația că urmează un eveniment aparte. Nu era doar o simplă întâlnire culturală, ci un moment de aducere aminte, de regăsire și, într-un fel, de întoarcere la esență, dedicat împlinirii a 96 de ani de la nașterea poetului Tiberiu Utan, născut la 19 martie 1930, în comuna Călinești, județul Maramureș, unul dintre poeții reprezentativi ai literaturii române din a doua jumătate a secolului XX, cunoscut pentru sensibilitatea și profunzimea creației sale. Sala a fost plină de oameni care veniseră nu doar să asculte, ci să simtă. Atmosfera era calmă, aproape solemnă, dar caldă, ca o întâlnire între oameni care împărtășesc aceeași dragoste pentru cuvânt.
Evenimentul a fost moderat de Dr. Teodor Ardelean, care a dat tonul întregii întâlniri, păstrând un echilibru între rigoare și emoție. Pe rând, invitații au vorbit despre poet, fiecare aducând o perspectivă diferită, dar complementară.
Prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu, conf. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârlea, cercetătorul Pamfil Bilțiu și Petre Nemeș, primarul comunei Călinești, au vorbit din perspectiva comunității, despre omul din spatele poeziei, despre legătura poetului cu tradiția și spiritualitatea locului, despre profunzimea și sensibilitatea versurilor.
Un moment important al întâlnirii a fost lansarea volumului „Tiberiu Utan – poetul profunzimilor tăcute”, semnat de Ioan Dorel Todea și apărut la Editura Panda Print în 2025. Cartea nu a fost prezentată doar ca un studiu critic, ci ca un gest de recuperare și înțelegere a unei voci poetice care continuă să vorbească peste timp.
Poate cel mai emoționant moment a fost audierea materialului „Tiberiu Utan, remember”, o înregistrare realizată la Radio România Sighet, în care vocea Luciei Olteanu Utan a adus în sală o dimensiune profund personală. Nu mai era vorba doar despre poet, ci despre omul din spatele cuvintelor, despre viață, despre amintiri. În acele clipe, sala a devenit tăcută într-un mod aparte. Nu o tăcere apăsătoare, ci una plină, în care fiecare își găsea propriul gând. Am simțit atunci că astfel de evenimente nu sunt doar despre trecut. Sunt despre prezent și despre felul în care alegem să ne raportăm la valorile care ne definesc. Într-o lume grăbită, în care multe se pierd pe drum, există încă momente în care oamenii se opresc și ascultă cu adevărat.
Întâlnirea nu a fost doar un omagiu. A fost o reafirmare a faptului că identitatea unui loc se construiește și prin cultură, prin oameni și prin memoria lor. Am plecat de acolo cu un sentiment greu de explicat în cuvinte, dar ușor de recunoscut: liniștea aceea bună care rămâne după ce ai fost martor la ceva autentic. Și poate că acesta este cel mai potrivit mod de a-l păstra pe Tiberiu Utan aproape, prin astfel de întâlniri pline de sens.
Vasile Petrovan
