Ultima colectare gratuită de aparate electrice de la domiciliu din acest an în Baia Mare - 7 minute în urmă
18 decembrie – Ziua Minorităților Naționale din România - 1 oră în urmă
Prognoza meteo Maramureș – 18 decembrie 2025 - 2 ore în urmă
În Centrul Vechi din Baia Mare: O seară de colind autentic și tradiție, alături de Grupul Iza - 12 ore în urmă
Lecții de la polițiști pentru elevii de la Școala „Lucian Blaga” - 13 ore în urmă
In memoriam Antoniu Tiberiu Florian, sigheteanul omorât în Revoluția din decembrie 1989 - 14 ore în urmă
CSS Baia Sprie: rezultate impresionante la December Run 2025 - 14 ore în urmă
Elevii de la Liceul Internațional din Baia Mare, în vizită la Muzeul Tarnița din Băița - 15 ore în urmă
Parfumuri contrafăcute scoase la vânzare în parcare - 15 ore în urmă
Despre visul unei Filarmonici la Baia Mare - 15 ore în urmă
Intrarea în Ierusalim – Povestea Floriilor
Floriile, sărbătoare semnificativă pentru creștini, sunt adânc înrădăcinate în tradiție și istorie. Deși denumirea „Floriile” ar putea evoca o legătură cu mitologia romană, unde Flora, zeița florilor și a rodirii, era venerată în cadrul serbărilor primăvăratice, sensul acestei sărbători a evoluat în creștinism, având o semnificație mai profundă, legată de evenimentul biblic al Intrării Mântuitorului în Ierusalim.
Această zi comemorează momentul când Iisus Hristos, călărind pe un măgar, a intrat în Ierusalim, iar mulțimile îl întâmpinau cu ramuri de palmier, strigând „Osana!” și recunoscându-l ca Regele lor. Intrarea Mântuitorului în cetatea sfântă este un simbol al smereniei și al păcii, spre deosebire de un conducător pământesc, care ar fi intrat în cetate pe un cal, simbol al războiului și al puterii. Măgarul, animalul blând și modest, subliniază umilința și iubirea lui Hristos pentru oameni.
Desigur, se știe că „Floriile” sunt strâns legate și de tradițiile bizantine, care au influențat evoluția obiceiurilor religioase. În Constantinopolul medieval, începând cu secolul al X-lea, demnitarii erau răsplătiți cu ramuri de palmier și flori frumos mirositoare, ca simbol al respectului și recunoașterii autorității divine. Aceste obiceiuri s-au răspândit treptat și în restul lumii ortodoxe și catolice.
Deși în relatările biblice din Evanghelia după Matei (21, 8) nu se menționează direct florile, ci doar ramuri și haine, simbolismul florilor a pătruns în tradiția Floriilor, având un rol central în manifestările de bucurie și înnoire a naturii. În multe culturi ortodoxe, florile sunt folosite pentru a înfrumuseța bisericile și pentru a fi binecuvântate de preot, iar credincioșii își iau ramuri de salcie, simbolizând victoria vieții asupra morții, pentru a le păstra ca amintire.
Istoria acestei sărbători arată cum o tradiție păgână, legată de cultul zeiței Flora, a fost transformată în semnificația creștină a Floriilor, iar numele „Floriile” nu se referă doar la florile în sine, ci și la „înflorirea” spirituală a credincioșilor care întâmpină intrarea Mântuitorului în Ierusalim.
Astfel, Floriile nu sunt doar o sărbătoare a primăverii, ci și o zi de reflecție asupra sacrificiului lui Iisus Hristos, un moment de pregătire pentru Paște, care aduce speranță și mângâiere, încurajând credincioșii să pășească în lumină și înviere. Este o zi a bucuriei și a înnoirii spirituale, în care „Osana” răsună din inimile tuturor celor care-L primesc pe Mântuitorul.
Vasile Petrovan









