3. Max BURI (I)
*24.07.1868, Burgdorf/Emmental (cantonul Berna, Elveția) – †21.05.1915, Interlaken/Bernese Oberland (cantonul Berna, Elveția)
pictor elvețian
Ilustrația 1: Interlaken (Elveția), Max Buri la șevalet în atelierul său din Brienz (publicată în săptămânalul ilustrat german din Berlin Die Woche, 1907) • sursa: By Photographer not credited – Die Woche [Berlin/Germania], 1907, Public Domain, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=64309772
Printre semnificativele „redescoperiri” petrecute în ultimele două decenii pe piaţa europeană a tranzancţionării lucrărilor de artă modernă, creaţia pictorului elveţian Max Buri pare să ocupe o poziţie distinctă[i]. Faptul în sine este firesc şi explicabil îndeosebi după şocurile geopolitice şi geoculturale petrecute după 1990, pe fondul şi pe măsura extinderii lente, dar constante şi tot mai nuanţate, a portofoliului de nume şi opere multă vreme păstrate la periferia interesului public şi specializat. Astăzi picturile lui Max Buri fac figură marcantă la licitaţiile Sotheby’s şi Christie’s din Elveţia, generând adjudecări între 30.000 – 250.000 Euro care îi plasează cota de piaţă undeva în eşalon de mijloc al valorilor modernismului european[ii]. În prea mică măsură se ştie, însă, faptul că există legături substanţiale – încă neelucidate pe deplin – care leagă biografia de tinereţe a lui Max Buri de şcoala müncheneză de pictură condusă de Hollósy Simon, precum şi de coloniile acestei instituţii private de învăţământ artistic organizate la Baia Mare între 1896 şi 1899[iii].
EDUCAȚIA ARTISTICĂ
Berna În vremea studiilor liceale, efectuate în localitatea natală Burgdorf, a navetat la Berna pentru a lua lecţii particulare de desen cu Paul Volmar[iv].
Ilustrația 2: Berna (Elveția), Podul Kirchenfel (construit între 1881-1883, inaugurat la 24 septembrie 1883: constructor: Gottlieb Ott&Cie Bern / ingineri – Moritz Probst și Jules Rothlisbergee • finanțator: Berne Land Company Ldt. London) • fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, cca. 1898 • fotolitografie tipografică pe carton, cca 10 x 14 cm. • colecție priată, Baia Mare, prelucrare digitalizată
Basel 1885 După moartea tatălui, părăseşte Burgdorf şi se mută aici împreună cu familia. Începe studiul artei pe baze sistematice, mai întâi la Şcoala de desen, apoi la Gewerbeschule, unde învaţă sub îndrumarea lui Fritz Schider[v].
München 1886 Pentru o scurtă perioadă de timp, frecventează cursurile profesorului Karl Raupp[vi] la AkbK din capitala Bavariei unde este înregistrat sub nr. matricol 319 din 18.10.1886[vii]. În urma unui conflict cu acesta, Buri este exmatriculat din Academie și se mută cu studiile la Școala priată de pictură Simon Hollósy.
Ilustrația 3: München (Bavaria / Germania), Academie der bildenden Künste • fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, cca. 1895 • fotochromolitografie tipografică pe carton, cca 11 x 15 cm. • colecție privată, Baia Mare, prelucrare digitalizată
1887/89 Din primăvara lui 1887 începe să frecventeze sistematic cursurile Şcolii particulare de pictură Simon Hollósy. Stagiul de aproape trei ani petrecut aici reprezintă cea mai importantă etapă din întregul proces al educaţiei sale artistice. În acel context cunoaşte creaţiile lui Wilhelm Leibl[viii] şi Fritz von Uhde[ix], intrând în contact cu naturalismul internaţional (în speţă variantele germană şi franceză). Îl întâneşte şi se împrieteneşte cu Hans Emmenegger[x] – un alt student elveţian pe care l-a îndrumat să studieze și el la Şcoala lui Hollósy, iar mai tâziu să ia parte la colonia băimăreană de vară din 1897.
Ilustrația 4: München (Bavaria / Germania), Studenți ai Școlii priate de pictură Simon Hollósy într-un atelier de pe Türkenstrasse • fotograf necunoscut, gelatină argentică pe hârtie lipită pe carton, cca. 119 x 162 cm., anii deceniului 1890 (1893 ?) • colecție privată, Baia Mare, prelucrare digitalizată
Totodată, efectuează scurte călătorii de studii în Danemarca, Austria şi Norvegia. La finalul acestei prime perioade mücheneze, Buri are cel dintâi contact cu operele impresioniştilor francezi prezentate în 1889 la marea Expoziţiie Internaţională de la Glaspalast.
Paris 1889/93 Urmează cursurile susţinute la Academia Julian de William Bouguereau[xi] şi Jules Lefebvre[xii]. Vizitând, în vara anului 1889, Expoziţia Universală organizată în capitala Franţei, descoperă parnasianismul şi simbolismul picturii lui Puvis de Chavannes[xiii].
Ilustrația 3: Paris (Franța), Promenadă în Bois de Boulogne • fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, cca. 1894 • fotochromolitografie tipografică pe carton, cca 11 x 15 cm. • colecție privată, Baia Mare, prelucrare digitalizată
De asemenea, întreprinde numeroase călătorii de studiu şi documentare în Spania, Algeria (la Biskra, unde se reîntâneşte cu Hans Emmenegger), Anglia (la Londra), Belgia şi Olanda. Sezoanele de vară le-a petrecut în Elveţia, unde a locuit şi lucrat alăuri de sculptorul Max Leu[xiv], în localitatea elvețiană Iseltwald.
München 1893/98 Se întoarce în capitala Bavariei, unde îşi continuă studiile în atelierul lui Albert von Keller[xv]. Din 1895 lucrează independent în propriul atelier din metropola bavareză.
Paris 1895 Revine pentru câteva luni în capitala Franţei, prilej cu care întreprinde, de asemenea, o scurtă călătorie de documentare în Bretania.
Ilustrația4: Paris (Franța), Studenți ai Academie Julian • fotograf necunoscut, gelatină argentică pe hârtie lipită pe carton, cca. 112 x 137 cm., anii deceniului 1890 (1892 ?) • colecție privată, Paris, prelucrare digitalizată
Baia Mare 1896, 1897 (şi 1899?) Participă la coloniile temporare de vară ca asociat la grupul müchenez al Şcolii particulare de pictură Simon Hollósy, în calitatea sa – după cum afirmă documentele de epocă – de „fost elev [münchenez] al Şcolii” şi de „artist participant la expoziţii în străinătate”.
Ilustrația4: Baia Mare, Perspectiă înspre Dealul Morgăului • fotograf necunoscut, carte poștală de epocă, cca. 1897 • fotolitografie tipografică pe carton, cca 10 x 14 cm. • colecție privată, Baia Mare, prelucrare digitalizată
PREZENȚELE ȘI ACTIVITATEA LA BAIA MARE
1896, 1897, (1899?)
Mărturii de epocă, precum şi evaluări istoriografice ulterioare, au consacrat faptul că Max Buri a fost, înainte de toate, unul dintre studenţii pe care Hollósy i-a apreciat în mod deosebit, iar apoi un artist cu care fostul magistru a întreţinut legături constante de-a lungul ultimului deceniul al secolului al nouăsprezecelea. Aşa se explică prezenţele pictorului elveţian la primele două colonii de la Baia Mare.
- Participarea artistlui este anunţată publicului băimărean pe 26 aprilie, în articolul de presă ce conţine cea de a doua listă anticipativă a coloniştilor:
„(…) probabil vor sosi cu o întârziere de câteva zile, deocamdată 15 [colonişti] la începutul lui mai. Ceilalţi 18 se mută de asemenea aici în cursul lunilor mai sau iunie. Lista nominală a artiştilor care se mută aici este următoarea: Auskerin [sic! – de fapt polonezul Antonin Austen[xvi]](Rusia), Viktor Belányi[xvii], Buri (Elveţia) (…).”[xviii]
Cum nu apare printre cei 18 studenţi şi artişti a căror sosire în a doua săptămână a lunii mai a fost consemnată de presa locală[xix], rămâne de presupus că Max Buri a venit la Baia Mare ceva mai târziu, probabil pe la începutul lui iunie, numărându-se printre beneficiarii celor „40 de bilete de călătorie liberă pe calea ferată [în interiorul imperiului], de la Bruck sau Marchegg la Baia Mare şi retur”. Nu deţinem, deocamdată, detalii despre activităţile pe care artistul le va fi desfăşurat artistul în răstimpul acestui prim sejur. Cunoaştem doar că a venit din Münchenul în care îşi petrecea o a doua etapă bavareză a biografiei sale, activând din 1893 ca artist independent şi expozant constant la manifestările de la Glaspalast şi Müchener Sezession, de asemenea vizitându-l pe Hollósy din când în când” — cum ne informează István Réti — împreună cu „graficianul german Otto Greiner”[xx], ca „artişti germani de renume, ce au studiat mai devreme în cadrul şcolii”[xxi]. Probabil că acest contact, întreţinut sistematic, a condus la o implicare nemijlocită a artistului elveţian în febrilele preparative organizatorice care aveau să prefaţeze, prin colonia din 1896, începutul materializării întregului proiect hollóşian de reformare a studiului artei prin colonizările băimărene ale școlii sale. Spre o asemenea idee ne conduc gândurile exprimate de la Budapesta de Oszkár Glatz[xxii] (alt impotant colonist şi student al „erei Hollósy”), exact în zilele organizării primei expediţii băimărene, într-un document epistolar editat recent:
„Dragă Réti ! (…) Dacă ai şti cât de mult aştept de la această vară în plein air ! (…) La fel şi Buri, Ferenczy[xxiii]. Dacă nici această vară nu-mi va fi de ajutor, atunci noapte bună [sic!] (…).”[xxiv]
Confesiunea pasională a studentului frămânat să-şi identifice drumul către arta autentică ne aduce mărturia unui student aflat el însuşi în căutarea căilor de înnoire artistică. Fiecare pare să îşi fi investit nădejdile de împlinire în soluţia plein air—istă propusă prin proiectul hollóşian al colonizării la Baia Mare. Ni se dă de înţeles că Buri s-a aflat în chiar miezul demersurilor de concepere şi organizare a proiectului, desigur alături de alţi actori ai acestui proces, dintre care epistola îl mai menţionează pe Károly Ferenczy.
Faptul nu este deloc întâmplător, deoarece şi în legătură cu participarea lui Max Buri regăsim acea problemă a funcţiei catalizatoare prin care, după cum afirma Hollósy în primăvara anului 1897:
„(…) îndeosebi datorită artiştilor deplin formaţi care au venit şi au lucrat cu noi la Baia Mare am avut, iar după ce gruparea s-a întărit astfel vom avea pe mai departe acea siguranţă că această iniţiativă stă pe o fundaţie solidă şi va şti chiar prin luptă să reziste şi să se fortifice.”[xxv]
În viziunea lui Hollósy artistul elveţian Max Buri a fost asociat, de la bun început, grupului valoric de vârf al echipelor coloniste, alături de principalele personalităţi artistice maghiare cărora, datorită expresiei introduse în circulaţie prin scrierile lui István Réti, istoriografia tradiţionalistă le atribuie statutul de „întemeietori”. Or, pe temeiul aprecierii lui Hollósy, mi se pare legitim să revizuim limitativa viziune rétiană despre cercul „întemeietorilor”, lărgindu-l comprehensiv, şi desigur nuanţat, tocmai cu aceşti „artiştii deplin formaţi” care, vreme de şase ani, au aşezat semnificative pietre de temelie la construcţia „fundaţiei solide”, datorită căreia colonismul băimărean a ştiut într-adevăr „să reziste şi să se fortifice” – întocmai cum Hollósy premonitase în 1897. Ceea ce înseamnă amplificarea prin două extensii a grupului „întemeietorilor”[xxvi] maghiari (Simon Hollósy, Károly Ferenczy, Béla I. Grünwald[xxvii], István Réti, János Thorma[xxviii]) – căruia îi revin desigur merite majore: mai întîi cu artiştii maghiari integraţi de Réti în aşa-zisa „primă generaţie băimăreană” (a participanţilor la „primele expoziţii separate de la Budapesta – István Csók[xxix], Béla Horthy[xxx], József Faragó[xxxi], respectiv a celor proveniţi din Şcoala Hollósy şi debutaţi public în perioada băimăreană a biografiei lor – Sándor Nyilasy[xxxii], Sándor Kubinyi[xxxiii], Oszkár Glatz)[xxxiv]; apoi cu componenta grupului internaţional – simbolizat exemplar, după părerea mea, tocmai de Simon Hollósy — căruia îi aparţin nume de rezonanţă europeană precum polonezul Szymon Buchbinder[xxxv], elețianul Hans Emmenegger, austriacul Jozef Engelhart[xxxvi], românul Arthur Garguromin Verona[xxxvii] etc., iar printre acețtia Max Buri care ocupă, la rândul lui, o poziţie distinctă.
(va urma…)
Dr. Tiberiu ALEXA
NOTE
[i] ***, ‘Zur Ausstellung Max Buri. Hommage and die Schweizer Demokratie’,în Zeit–Fragen (Zürich), X (2002), nr. 25; Max Huggler, Max Buri: Der Maler von Brienz, (Bern, Ed. Wyss, 1981); Beat Wismer, Stephan Kunz (ed.), Berge, Blicke, Belvedere: Kunst in der Schweiz von Aufklärung zur Moderne aus dem Aargauer Kunsthaus Aarau, (Aarau, Ed. Hatje, 1997); Ulrich, Gersten, Max Buri und seine Zeitgenossen Cuno Amiet, Giovanni Giacometti, Ferdinand Hodler, Edouard Vallet: Ausstellungkataloge, (Studen, Fondation Saner, 2002).
[ii] Detalii înregistrate pe următoarele pagini web: http://web.artprice.com/Artist Search.aspx, la 14.12.2003. —http://web.artprice.com/ artist details.aspx?src=0&idarti=MTg0MTY2NzMZNTUwMjk=&ARTIST=Max+Alfred+BURI, la 18.12.2009; http://artinfo.com/artists/upcomingworks/31876/max-buri, la 18.12.2009; http://askart.com/AskART/artists/search/Search-Repeat.aspx?searchtype=AUCTION_RECORDS&artists =11020099, la 18.12.2009
[iii] Câteva referinţe la Ervin Ybl, ‘Hollósy Simon és Max Buri’, în Szabad Művészet (Budapest), II (1948), nr. 7, 179-181; Tiberiu Alexa, ‘Centrul Artistic Baia Mare: Dicţionarul Şcolii Hollósy – Buri, Max Alfred’, Helvetica (Baia Mare), I (1998), nr. 8, 27-28.
[iv] Paul Volmar (1932-1906), pedagog pictor elveţian activ la Berna.
[v] Fritz Schider (1847-1905), pedagog şi pictor elveţian activ la Basel.
[vi] Karl Raupp (1837-1918), pictor academic şi profesor la Academia de arte plastice din München.
[vii] Akademie der bildenden Künste München, Grundbuch… II, nr. matricol 00319/18 octombrie 1886.
[viii] Wilhelm Leibl (1844-1900), pictor german, reprezentant de marcă al naturalismului european.
[ix] Fritz von Uhde (1848-1911), pictor şi pedagog german, reprezentant major al naturalismului şi impresionismului în aria culturală de expresie germană, precum şi exponent major al Münchner Sezession şi Berliner Sezession.
[x] Hans Emmenegger (1866-1940), pictor elveţian, fost colonist la Baia Mare ca artist independent în cadrul coloniei din 1897, reprezentatnt important al simbolismului elveţian.
[xi] William Bouguereau (1825-1905), pictor francez, exponent marcant al academismului neoclasic european.
[xii] Jules Joseph Lefebvre (1836-1911), pictor şi pedagog francez, membrul al Academiei franceze de arte frumoase, deosebit de activ ca profesor în cadrul Academiei Julian de la Paris.
[xiii] Pierre Puvis de Chavannes (1824-1898), pictor francez a cărui creaţie a exercitat o puternică influenţă asupra dezvoltării modernismului european, în special asupra mediilor artistice exponente ale simbolismului şi parnasianismului.
[xiv] Max Leu (1862-1899), sculptor elveţian.
[xv] Albert von Keller (1844-1920), pictor şi pedagog elveţian activ în Germania unde a organizat şi condus o relativ prolifică şcoală particulară de pictură.
[xvi] Jan Antonin Austen, pictor polonez (1865-1938), colonist la Baia Mare în ediţia inaugurală din 1896.
[xvii] Viktor Belányi, pictor slovac (1877-1955), naturalizat în Ungaria. colonist la Baia Mare în 1896, 1897, 1899, 1901 și 1941.
[xviii] Cf. Nagybánya és Vidéke (ziar săptămânal publicat la Baia Mare), XXII (1896), nr. 17.
[xix] Cf. Nagybánya és Vidéke, XXII (1896), nr. 19.
[xx] Ernst Otto Greiner (1869-1916), grafician şi pictor german
[xxi] Cf. István Réti 1994, p. 149.
[xxii] Oszkár Glatz (1872-1958), pictor maghiar, student al lui Hollósy la München şi, respectiv, la Baia Mare în coloniile din 1896-1901.
[xxiii] Károly Ferenczy (1862-1917), pictor maghiar, unul dintre principalii exponenţi ai impresionismului internaţional în pictura maghiară; cofondator al coloniei artistice de la Baia Mare şi reprezentant de marcă al colonismului şi a picturii din Centrul Artistic Baia Mare
[xxiv] Cf. Magyar Nemzeti Galléria (Budapesta), Adattár, 8208/1955.
[xxv] cf. Országos Széchényi Könyvtár (Budapesta), Kézirattár, Levelestar, Fond Lippich, scrisoarea din 6 martie 1897.
[xxvi] Cf. István Réti 1994, p. 66
[xxvii] Béla I. Grünwald (1867-1940), pictor maghiar, un alt cofondator al coloniei artistice de la Baia Mare şi, de asemenea, reprezentant marcant al fenomenului artistic băimărean.
[xxviii] János Thorma (1870-1937), pictor şi pedagog transilvănean, cofondator al coloniei artistice de la Baia Mare şi al Şcolii Libere de Pictură întemeiată în 1902, lider al comunităţii artistice băimărene între 1911 şi 1927.
[xxix] István Csók (1865-1961), pictor maghiar (1865-1961); în tinereţe exponent de seamă al naturalismului internaţional în pictura maghiară, apoi exponent al realismului burghez european; membru marcant al grupului artistic maghiar din Münchenul ultimului deceniu al secolului al XIX-lea, s-a numărat printre participanţii constanţi la coloniile băimărene ale cercului din jurul lui Simon Holóssy.
[xxx] Béla Horthy (1869-1943), pictor maghiar, colonist la Baia Mare în 1896, 1898, 1900, 1901.
[xxxi] József Faragó (1866-1906), grafician maghiar activ în Germania, colonist la Baia Mare în 1898, 1900, 1901.
[xxxii] Sándor Nyilasy (1873-1934), pictor maghiar, colonist la Baia Mare în 1897, 1898, 1900, 1901.
[xxxiii] Sándor Kubinyi (1875-1949), grafician maghiar activ în Germania, colonist la Baia Mare în erile anilor 1896-1901.
[xxxiv] Cf. István Réti 1994, p. 66 sqq.
[xxxv] Szymon Buchbinder (1853-1908), pictor miniaturist polonez activ în Germania şi colonist la Baia Mare în 1896.
[xxxvi] Jozef Engelhart (1864-1941), pictor grafician şi sculptor austriac, figură marcantă a Wiener Sezession-ului în calitate de cofondator al grupului şi mişcării; colonist la Baia Mare în 1897.
[xxxvii] Arthur Garguromin Verona (1868-1947), pictor român, colonist la Baia Mare în 1896 şi 1897.
Citește și
Dicționarul Centrului Artistic Baia Mare. Artiștii Contemporani (III) – «Generația 1965» (II)
