Lidia Agricola s-a remarcat în contextul «Centrului Artistic Baia Mare» prin creația sa, legată exclusiv de efervescența artistică de la Baia Mare, dar și prin activitatea sa pedagogică.
Între 1929-1932 a frecventat cursurile Școlii Libere de Pictură sub îndrumarea lui János Kriszán și András Mikola. Pe parcursul activității sale a fost îndrumată și de către Sándor Ziffer.
A participat la expoziții la Moscova în 1950, Budapesta în 1949 și 1951, la Sofia în 1951, la Varșovia în 1952, Berlin în 1953. În Baia Mare a avut expoziții personale în 1937, 1968, 1969 și 1975. În 1938 și 1939 a participat la Salonul Național de la Budapesta, iar în 1954 lucrări ale artistei au fost incluse în expoziția românească a Bienalei de la Veneția. A primit Premiul de Stat pentru pictură în 1952.
Viața și activitatea sa artistică este în totalitate legată de Baia Mare și de tendințele stilistice și tematice de la Baia Mare. Ideologic, a transpus în pictură, după război, subiecte legate de tematica programului artistic al Realismului Socialist.
A avut o contribuție majoră în dezvoltarea învățământului artistic, fiind liderul Școlii medii de Artă între 1950 și 1954.
În 1933 a fost arestată 10 zile la Sighetu Marmației pentru activități ilegaliste. A fost primită în Partidul Comunist în 1945.
S-a căsătorit cu Katz Marton în 1934, cu care a avut un copil născut în 1936. În 1941, Katz Marton a fost deportat și a murit în 1942, într-un detașament de muncă din Ucraina. În perioada războiului a rămas în Ardealul cedat Ungariei. S-a recăsătorit cu Weith Lásló în 1953.
Lucrarea Construcția podului, datând de la începutul anilor 50, încadrată în tema înnoirilor socialiste, are ca subiect un șantier menit a schimba și moderniza infrastructura orașului. O punte veche stă alături de un pod ridicat în partea stângă a lucrării.
Jumătatea superioară a tabloului este în totalitate dominată de elementele naturale specifice Băii Mari. În partea stângă recunoaștem Dealul Florilor, echilibrat de dealul din dreapta, ale căror culmi descriu un profil pronunțat al orizontului prin contrastul verdelui închis cu cerul luminos frământat de norii figurați prin tușe fragmentate de griuri nuanțate.
Întregul tablou conține tușe alăturate specifice tehnicii impresioniste. În jumătatea inferioară domină nuanțele de brunuri specifice pământului. Este de remarcat diversitatea cromatică prin bogăția nuanțelor acestora.
Lidia Agricola – Construcția podului
În Construcția podului partea de jos este dinamizată puternic de diagonalele descrise de către drumul din prim plan care urcă până la marginea din stânga unde se contrapune diagonalei podului dispus pe diagonala ascendentă. Diagonala drumului este acompaniată de o puternică diagonală a punții, aflată în jumătatea dreaptă a tabloului, care pornește din marginea tabloului și se termină la mijlocul acestuia. Toată jumătatea inferioară este descrisă printr-o succesiune de planuri: pământ, vegetație, apă, în tonalități apropiate. Acestea constituie fundal pentru elementele antropomorfe și pentru cele artificiale.
În contrast cu dinamicitatea de jos, menită a sugera acțiunea, jumătatea superioară este statică. Pe mediana orizontală sunt ilustrate un șir de case care urcă ușor în partea dreaptă. Volumele dealurilor piramidale, acoperite de vegetație, sunt înfățișate relativ simetric, iar în profunzime, prin culoare (dealurile din planul îndepărtat sunt un amestec de verde cu albastru), dau perspectivă imaginii.
Contrastele valorice susțin diferențele dintre elementele motivistice, atât prin alăturarea petelor, cât și prin conturare. Contrastele cromatice merg de la rafinamentul nuanțelor, la contraste ferme de complementare: roșu-verde în planul median. Griul albăstrui al cerului îl regăsim în pod, element desenat cu atenție. Rectangularitatea sa se distinge în raport cu picturalitatea celorlalte motive plastice.
În partea stângă, siluetele a doi muncitori sunt pictate cu minimum de mijloace, fiind descriși în mișcare, acompaniați de o roabă. Este un elogiu adus clasei muncitoare. Este o pictură legată de o perioadă în care regimul politic care se impunea încerca să impună ideologia sa și prin artă. Realismul Socialist a avut o scurtă perioadă de manifestare, artiștii găsind portițe de exprimare liberă.
Dincolo de ideologie, pictura lui Lidia Agricola este una de plain-air cu valențe documentar-istorice și cu calități picturale care se înscriu în șirul cronologico – stilistic al «Centrului Artistic Baia Mare».
Dr. Dorel TOPAN
Citește și
Dr. Dorel Topan despre Nicolae Apostol și lucrarea „Lucreţiu Pătrăşcanu”
