În vara anului 1861 renumitul geolog german Bernhard von Cotta se decide să viziteze zona Cavnic – Băiuț, atras fiind de însemnările privind mineralele rare din această zonă descrise de unii predecesori de ai lui în ale geologiei.
Carl-Berhard von Cotta (1808-1879)
Ajuns la Cavnic, închiriează două trăsuri care să îl treacă pe el și însoțitorii lui peste deal la Băiuț. Numește Băiuțul ca și o localitate strategică, fiind așezată la granița dintre trei comitate.
Deși aparent studiul pe care îl publică vrea să fie unul științific, în care descrie structura geologică a zonei și diferite rarități mineralogice pe care le găsește acolo, pune accent și pe alte aspecte legate de populație, gastronomie etc, astfel că reușește să îl îmbrace și sub forma unui jurnal de călătorie.
Este impresionat de drumul dintre Cavnic și Băiuț cu păduri imense și de Valea Strâmbului unde vizitează Topitoria situată la intrare în localitate, unde s-au implementat tehnologii noi care au revoluționat flotarea minereului auro-argintifer din zonă.
Din Strâmbu-Băiuț pleacă la Băiuț unde vizitează Galeria Providența Divină și este fascinat de structura geologică a straturilor cercetate.
Descrie populația ca fiind una foarte prietenoasă și civilizată fiind oarecum intrigat de eleganța și bunul gust al hainelor cu care erau îmbrăcați cei din conducerea minei, făcând remarca că nici în Germania nu a întâlnit așa ceva.
Amintește de membrii fanfarei care erau îmbrăcați în costume sau frac și papion iar unele doamne purtau pălării ca și în orașele mari.
Fanfara Băiuț anul 1886
Pleacă de la Băiuț spre Cluj fiind preluat de o trăsură venită de la Târgu-Lăpuș. Deși i se sugerează să nu pornească la drum seara, pleacă totuși însoțit de un alt coleg geolog la drum. Căruțașul fiind mai puțin experimentat și din cauza întunericului, la intrarea în curtea hanului din Târgu-Lăpuș unde urmau să înnopteze, intră cu căruța în viteză direct în peretele hanului rănind caii. Cu făcliile aprinse proprietarii hanului îl găsesc pe căruțaș grav rănit tocmai în pivniță unde aterizase în urma impactului.
Toți cei prezenți îi acordă îngrijiri, iar Bernhard von Cotta îi oferă camera lui căruțașului pentru un mai bun confort, el rămânând să doarmă în grajd pe un pat amenajat din fân.
A doua zi pornesc la drum spre Cluj, dar din cauza drumui rău trebuie să înnopteze la un han în Gherla. Este impresionat de ospitalitatea proprietarului armean al hanului și mai ales de corectitudinea acestuia, întrucât von Cotta este nevoit să se întoarcă de la Cluj la Gherla, deoarece își uitase geanta cu mai multe sute de guldeni în ea, geantă pe care o găsește intactă în camera în care a fost cazat.
Aici se sfârșește încă un frumos capitol legat de impresile de călătorie al unui străin la Băiuț, impresii care ne fac să ne mândrim de spiritul care a fost și există în această frumoasă localitate.
Bernhard von Cotta este și astăzi considerat unui din marii savanți în domeniul geologiei pe care i-a avut Europa, prin studiile sale care s-au întins începând din Anglia până în estul Europei.
În onoarea lui, în anul 1976, un dorsum (o creastă muntoasă) de pe Lună îi poartă numele.
Dorsum von Cotta (Harta lunară)
De asemenea, o stradă din orașul german Freiberg și nu în ultimul rând un renumit gimnaziu din localitatea lui natală îi poartă de asemenea cu mândrie numele.
Gimnaziul Bernhard von Cotta din Brand-Erbisdorf (Germania)
Bernand von Cotta se înscrie în lista tot mai lungă a personalităților europene care au venit să viziteze și să descrie mai apoi cu admirație acest loc binecuvântat.
Băiuț – La capătul lumii – Locul unui nou început!
