În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
„Parcă ai fi Paul Mittemberg, n‑ai putere, te simţi ca un mort. Trebuie s‑o facem. Într‑un cadru organizatoric. Eu pun la bătaie casa, dumneata ai meseriaşi care s‑o repare. Îi poţi folosi pe ăia de la Societatea Imperială a Minelor. Cu economiile adunate, mobilăm fie‑ care cameră. Materie primă avem, iau toate fetiţele din grădiniţa fro‑ beliană. Le dau lefuri, le pun la muncă. Ascultă, Link: „Virgo intacta” cu litere mari, roşii, pe fond alb. Dedesubt scriem cu litere albe pe fond roşu: de la deziluzie la iluzie şi invers. Te iau în afacere. Facem bani cu nemiluita şi oferim plăcere oricui”, zice Barbara Mittemberg.
„Să ne mai gândim, să vedem dacă nu trebuie şi ceva decenţă în orice afacere”, zice Link Winterhoffer.
„Ne‑am gândit destul. Trebuie să acţionăm, Link. Deschidem în două luni de zile. Îţi promit că voi munci şi eu. Cot la cot cu ele. Asta doar pentru început. N‑avem cum rata momentul, Link”, zice Barbara Mittemberg.
Fetiţele din grădiniţa frobeliană erau fericite. Aveau camere sepa- rate. Aveau clienţi. Munceau la Casa din Piaţa Gorky. Făceau comerţ. Uitaseră drumul prăfos care ducea în Pianul de Sus. Se minunau că se pot câştiga bani cu mare uşurinţă. Barbara Mittemberg era numită binefăcătoarea. Cu timpul i‑au spus Baba. Veneau negustori din Medio Monte, din Satu Mare, din Debrecen. Firma, de la intrarea în curte, era frumos luminată. „Virgo intacta sau de la deziluzie la iluzie şi retur”. Barbara Mittemberg înlocuise un singur cuvânt. La rugămin- ţile domnului asociat, Link Winterhoffer. Invers devenise retur. După ce‑i explicase cei doi termeni, Barbara acceptase modificarea. Nimeni nu citise firma. I se spunea Casa din Piaţa Gorky. Fetiţele erau renumite până la Budapesta.
Barbara Mittemberg îşi alegea clienţii. Fetiţele din grădiniţa fro- beliană nu. Plăcerea se plăteşte ieftin pe timp de recesiune economică şi scump în vreme de prosperitate. Trăiau vremuri grele. Deocam- dată. Aşa le explicase Barbara Mittemberg situaţia. „Aşteptăm vre- muri mai bune”, încheiase doamna patroană discursul de bun venit. Singurul domn care avea uşa deschisă la orice oră din noapte era Silviu Budo, judecător. Îl primea Barbara Mittemberg, în persoană. Ceilalţi clienţi cădeau pe mâna domnului Mutter Blazin, omul de primire al Casei din Piaţa Gorky. Dacă erai în relaţii bune cu Mutter, ţi se repartiza camera şi fata pe care o doreai. Clienţii se aflau la bunul plac al fostului cerşetor de pe bulevardul Ferdinand. Negustorii din Medio Monte erau revoltaţi. Mutter Blazin fusese la mila lor. De când devenise om de primire la Casa din Piaţa Gorky, ei ajunseseră la mila lui Mutter Blazin.
Barbara Mittemberg stabilise o singură regulă. Îl rugase pe dom- nul Winterhoffer s‑o dea „în lucru” pictorului de firme Ioji Decseny, de pe strada Petöfi, din Debrecen. „Să nu pui sufletul când munceşti cu trupul”, stătea scris în fiecare cameră din Casă. Pe peretele lângă care se rezema lighenaşul.
Vinerea fiecărei săptămâni. Orele nouă ale dimineţii. Sala cu ar- cade de la parterul Primăriei din Medio Monte. Şedinţa ordinară a Consiliului Orăşenesc, din 4 decembrie, 19”. Domnul Hidegkuti Dumitru – Tutungiul – fusese adus pe braţe de către domnii consilieri orăşeneşti Matiaskovski şi Benea. Când îţi fracturezi piciorul, din cauza gheţuşului, te aduc consilierii orăşeneşti la şedinţă. Îl mânca sub ghips. Se scărpina cu un beţigaş adus din China. Domnii Matias‑ kovski, Benea, Trif şi Nistor erau la datorie. În dimineaţa aceea ieşise soarele. Noaptea fusese ger. Sub bocanci scârţâia zăpada.
Pe ordinea de zi era trecut un singur punct:
Procesul verbal care face analiza şi sinteza problemei aflate pe ordinea de zi, în legătură cu fapte care se petrec întro casă din Piaţa Gorky. Astăzi, vineri, 4 decembrie a.c., întocmirea actului fiind realizată de către domnul Hidegkuti Dumitru – secretar orăşenesc şi tutungiu.
Ca de fiecare dată, de‑a lungul vremurilor, la şedinţă sunt prezenţi cei patru consilieri orăşeneşti. Domnii Matiaskovski, Benea, Trif şi Nistor. Se cade de acord ca subiectul, aflat pe ordinea de zi, să fie dez- bătut cu maximă seriozitate. În acest sens, domnul consilier orăşenesc Benea roagă pe domnul consilier orăşenesc Trif să dea cetire materia- lului care urmează a fi dezbătut. Se votează propunerea, care întruneşte majoritatea de voturi. Domnul consilier orăşenesc Matiaskovski se declară împotrivă, afirmând, cităm: „suntem sătui de prostiile unora”. Se trece la citirea materialului. Domnul consilier Trif zice:
„Protest al unor cetăţeni oneşti şi revoltaţi, domiciliaţi în cartie- rul Pianul de Sus, referitor la apariţia unor fapte abominabile, de neimaginat, care se petrec întro casă din Piaţa Gorky şi care afec- tează integritatea morală a oraşului Medio Monte, în faţa întregii lumi”, semnat Aurel Crâncău, locuitor al cartierului.
Onorat Consiliu Orăşenesc, venim la dumneavoastră cu pâra, ca la ultima rază de lumină care mai răzbate, din norii grei ai destrăbă- lării care sau întins deasupra viitorului copiilor noştri. Fetiţele noas- tre sunt pierdute pentru comunitate. Sub îndrumarea unei perverse căreia nui dăm numele, o tânără din oraş, onorabilă până la un punct, a deschis o casă a pierzaniei şi plăcerii, unde contra cost oferă trupu- rile copiliţelor noastre. Profitul rezultat este imens şi nu se regăseşte în bunăstarea locuitorilor care au produs aceste fetiţe, pentru a fi ex- ploatate de o oarecare Barbara Schlesak. După repetate încercări de a ne recupera tinerele şi după ce neam izbit de refuzul acestora şi chiar de batjocura lor, ne adresăm cu disperarea părintească pentru a emite o hotărâre, un decret care să stopeze fenomenul. Domnilor consilieri, plăcerea care există între un bărbat şi o femeie nu trebuie plătită, ea nu poate deveni purtătoare de impozite către comunitate. Buna sim- ţire nare preţ. Ori acest principiu este batjocorit în Casa din Piaţa Gorky. Sperăm a analiza înainte cinstea femeiască, dacă în numele nuş cărei experienţe de viaţă este batjocorit trupul bărbatului, devenit motiv de pângărire contra cost! Cu deplină încredere vă mulţumim.
Domnul consilier orăşenesc Trif încheie lectura protestului.
Domnul consilier orăşenesc Matiaskovski afirmă că s‑a plictisit, că se aştepta la astfel de proteste venite dinspre cei mai neobrăzaţi locu- itori din Medio Monte. Domnul consilier Matiaskovski n‑are nimic împotrivă ca plăcerea bărbătească să fie impozitată, în favoarea oraşu‑ lui. Domnul consilier Trif spune că problema morală e de mare sen- sibilitate şi‑l atenţionează pe domnul consilier orăşenesc Matiaskovski să fie atent nu la cine spune, ci la ce spune. „Altfel, zice domnul con- silier orăşenesc Trif, riscăm să trecem pe lângă subiecte, ca raţa, nu prin apă, ci alături de ea”. Domnul consilier orăşenesc Benea face afirmaţia conform căreia Aurel Crâncău nu vorbeşte de morală, ci de banii pe care îi pierde neexploatând fetiţele din cartierul Pianul de Sus. „Şi, de fapt, ce se întâmplă în Casa din Piaţa Gorky? Nimic! Într‑un cadru organizat, supravegheat medical, se ajunge de la dezi- luzie la iluzie şi retur. Acest fapt costă o sumă modică. E ca la intrarea la circ…”, zice domnul consilier Benea. Domnul consilier Nistor roagă a se consemna că este întru totul de acord cu domnul consilier Benea, cu menţiunea că circul este o afacere ocazională, în vreme ce aici e vorba de o treabă cu caracter permanent. Domnul consilier Nistor explică afirmaţia, la cererea domnului consilier Matiaskovski, zicând:
„Adică la circ te duci o singură dată în trei ani, e plăcut, dar rar, aici ai norocul să mergi în fiecare seară. Domnule, de ce să‑mi ceri expli- caţii, mai bine să recunoaştem că în Casa din Piaţa Gorky nu se întâm- plă nimic rău”. Domnul consilier Trif propune să se amâne decizia în această problemă sensibilă. Consilierii orăşeneşti votează în unani- mitate propunerea. Domnul consilier Trif încheie lucrările şedinţei considerând că treburile discutate urmează a se aşeza în tipare mai clare, într‑o perioadă de treizeci de zile. Se apreciază, în unanimitate, ca foarte bune rezultatele şedinţei ordinare a Consiliului orăşenesc.
Consiliul Orăşenesc stabileşte următoarea ordine de zi, pentru viitoarea şedinţă de lucru ordinară.
Medio Monte, oraşul cu o climă propice suferinzilor de reuma- tisme, mătrici ori pelagră. Aerul de munte, frumuseţea pădurilor, apa lipsită de bacterii ori elemente străine l‑ar fi tentat până şi pe cele‑ brul Johannes Metzner, proprietarul sanatoriului hidroterapic de la Baden‑Baden. Pucioasa, arsenica şi feroasa din conţinutul apei de pe Valea Metalului, îl făcuse pe cancelarul imperial Horst să afirme, în marele lui cerc de prieteni vienezi, că iarna din oase dispare şi sufe- rinţa devine amintire după un tratament în Medio Monte.
„Ce oraş, domnule, ce conducători luminaţi în Consiliul Orăşenesc, ce legi şi ordine, care se respectă întocmai. Scuipatul pe stradă este interzis, de pe vremea marelui Lissabona, la ferestre ori la balcoane n‑au ce căuta obiectele casnice ori aşternuturile, closetele nu se scurg în apa de pe Valea Metalului, canalizările nu se înfundă. Am trăit câteva clipe de profundă satisfacţie”, povestea domnul cancelar imperial Horst, aşezat comod în berăria Wurst din incinta Schönbrunnului.
Casa din Piaţa Gorky se trezea la viaţă la orele douăsprezece ale amiezii. Barbara Mittemberg îşi lua halatul lung, transparent şi albas- tru. Fetiţele o urmau în bucătărie. Înainte de ceai era planificat contro- lul organului plăcerii. Domnişoara Adela Lupşa îşi folosea lungile degete de pianistă desfăcând, cu atingeri uşoare, sexul Barbarei Mit‑ temberg. Privea cu ochi de expertă, o umflătură mică, o urmă de herpes, un lichid suspect. După ce decreta curăţenia absolută, Adela Lupşa îşi arunca halatul, desfăcea picioarele. Se lăsa în seama degetelor Barbarei Mittemberg. Urmau la rând celelalte nouă fetiţe ale stabilimentului.
Rezultatele favorabile încălzeau atmosfera unei noi „zile” de muncă.
Reclamaţiile şi turnătoriile se înmulţiseră. Nu mai încăpeau în mapa de la Consiliul Orăşenesc, nu‑şi mai găseau locul nici la sediul Poliţiei din Medio Monte. Doamnele erau revoltate. Casa din Piaţa Gorky atenta la siguranţa familiilor din oraş. Domnul consilier oră- şenesc Trif o chemase pe Barbara Mittemberg la Primărie. Îi arătase fiecare hârtie scrisă cu mâna şi semnată.
„Nu sunt anonime, Barbara. Aparţin unor doamne care‑şi asumă răspunderea, au curajul. Trebuie să decidem, nu se mai poate amâna. Nu cred că se poate face nimic. Vom vota în unanimitate”, zice dom- nul consilier orăşenesc Trif.
„Domnule, aici e vorba de o afacere ca oricare alta. E multă ipocrizie în femeile astea. Dumneata le cunoşti. Ştim cu ce se ocupă, în taina dormitoarelor. De ce nu vor să recunoască, de ce nu văd că fetiţele mele sunt mai bune decât ele, mai oneste, mai pe faţă, domnule consilier, mai sigure şi nu atentează la nimeni şi la nimic, oferă, contra cost, un anumit organ. Raportul între ofertă şi cerere e respectat. E vorba de un negoţ ca oricare altul şi voi acţiona în consecinţă”, zice Barbara Mittemberg.
(Va urma…)
Marian ILEA
Citește și
Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (XXI)
