În fiecare sâmbătă, pe DirectMM.ro puteți citi proza ”Grăsane făcând baie cu ușile larg deschise”, de Marian Ilea. Volumul cuprinde trei nuvele: Casa din Piața Gorki, Vacek și Gravimetrul. Vă dorim lectură plăcută!
(…)
Raport al situaţiei lunare constatate de către Serviciul de lumină şi curăţenie
Medio Monte, septembrie 12, an 19’, electrician Neuman
Constatăm că lumina este, pe cât de acceptabilă, pe atât de clară în nopţile din oraş. Străzile sunt îngrijite. De către cetăţeni. De către factorul direct responsabil. Problema dudului de pe strada Crişan rămâne suspendată în aer. Mizeria, cleiul, amestecate cu frunzele au provocat o magmă imposibil de măturat. Tencuiala de pe casa dom‑ nului Iosif Mittemberg este complet distrusă. Dudele atacă maltărul care ţine unite cărămizile construcţiei. Estimez o tragedie pe cale de a se produce. La magazinul „Sacco & Vanzetti”, de unde se achiziţio- nează becurile Tungsram, s‑au cumpărat luna trecută un număr de şaizeci de bucăţi. Cum puterea lor a fost prea mare, vânzătorii moti- vând că sunt singurele becuri existente în stoc, s‑au ars, săptămânal, două dintre generatoarele de la Uzina de electricitate. Unul s‑a rebo‑ binat şi s‑a redat circuitului. Cel de‑al doilea s‑a întors de la Bistriţa nereparat. A fost trimis din nou acolo. Apreciez că e vorba de o ne- glijenţă care sabotează bunul mers al comunităţii din Medio Monte. Rog Consiliul Municipal să ia legătura cu omologul său de la Bistriţa pentru a lămuri situaţia. Altfel, aceste rapoarte care vorbesc despre starea electricităţii vor trebui scrise şi gândite la lumina întunecoasă a lămpilor cu petrol lampant.
Pentru a nu se forţa capacitatea generatoarelor, propun Consiliului Municipal achiziţionarea unui număr de şase sute de becuri Tungs- ram, de putere medie. După informaţiile pe care le posedă Serviciul de lumină şi curăţenie din Medio Monte, exact această cantitate a fost achiziţionată de către „Sacco & Vanzetti”, săptămâna trecută.
Memoriul lui Adam Csozberger – măcelar
în Medio Monte – adresat Consiliului Municipal şi onoraţilor domni consilieri – in corpore
Onorat Consiliu, prea onoraţi consilieri, am socotit, întru început, să dau nepăsării mele aluziunile care au umplut mediul negustoresc al oraşului, legate de persoana mea, numai că purtând o discuţie cu domnul judecător Silviu Budo, acesta m‑a convins că trebuie să fiu intransigent pentru că îndrăzneala obraznicilor anonimi este încura- jată de nepăsarea ori lipsa de îndrăzneală a celor vizaţi. Modeştii sunt consecvenţi unei lozinci care spune: să nu iei în seamă răutatea. Noi, cei care negustorim de peste două sute de ani, în Medio Monte, am învăţat în familie că trebuie să avem o atitudine împăciuitoare cu clienţii noştri. De aceea am amenajat o vitrină, despre care s‑a făcut vorbire la Congresul Achizitorilor şi Preparatorilor de produse din carne, desfăşurat în luna iunie, la Kosice. Din pricina violinei pe care am oferit‑o clientelei în vitrină am fost considerat, pe bună dreptate, că am împlinit un crez vechi de când profesia, şi anume că sensibi‑ litatea face casă bună cu duritatea meseriei. A ucide în folosul comu- nităţii, onorat Consiliu, e echivalent cu a făptui o acţiune mânjită de sânge. Asta nu exclude că sufletul celui care produce fapta nu poate fi sensibil şi blând.
După laudele acestea, după ce am reprezentat la acest nivel oraşul Medio Monte, iată că, în luna septembrie, am primit şi mulţumirea din partea comunităţii. Printr‑un carton lipit de vitrina magazinului meu. Scria acolo: „Adam Csozberger sau necurata godină”. După ce am citit acest carton anonim, după ce am discutat cu judecătorul Silviu Budo, mi‑am schimbat atitudinea moştenită de la familia mea. Din această cauză vă adresez acest memoriu.
Onorat Consiliu şi prea onoraţi consilieri, mă numesc Adam Csozberger, sunt măcelar şi achizitor de carne, mi‑am făcut datoria de cetăţean, am răspuns oricărei chemări a comunităţii, am sprijinit orice activitate, drept care aştept să fiu sprijinit şi reabilitat. Eu lucrez cu godinile, iar faptul că am fost botezat precum scrie mai sus, mă duce cu gândul că persoana anonimă îmi cunoaşte activitatea, mă spionează, mă supraveghează. Pe mine şi familia mea, alcătuită din doi băieţi minori şi una nevastă. Domnilor, nu mă mai simt în sigu- ranţă în Medio Monte. Robert şi Moise sunt arătaţi, pe trotuarul de pe Malinovski, cu degetul. Li se spune, citez: „feciorii necuratei godine”. Cum poţi să‑ţi educi familia în aceste condiţiuni?
Acela care a scris necuratele cuvinte anonime nu şi‑a închipuit că acţiunea lui va avea o reacţiune. Iată că s‑a înşelat amarnic.
Prin intermediul domniilor voastre, cel mai respectat şi mai vechi for al oraşului, vreau să‑i transmit următoarele cuvinte autorului anonim: „Nu ţi‑ai închipuit că acţiunea ce ai întreprins va avea şi o reacţiune. Ai crezut că obraznicul care eşti vei trage foloasele, iar omul onest care sunt va rămâne cu ponoasele? Mai trebuie să afli că bunul‑simţ este o călăuză sigură a oricui care‑şi conduce relaţiile so‑ ciale, acel bun‑simţ îţi lipseşte, nenorocitule. Cu acel bun‑simţ, cetă- ţeanul se naşte ori, după cum te‑ai comportat, putem trage concluzia că nu te‑ai născut. Ai folosit anonimatul ca armă a laşităţii şi medio- crităţii tale. Ai făcut aluzii la persoana mea, pe cartonul tău pocit, folo‑ sindu‑ţi mărginita ta inteligenţă. Cu ce eşti înzestrat, cu aceea m‑ai atacat.
Concluzionez că nu ţi‑ai dat numele pentru că eşti prea banal pentru cetăţenii din Medio Monte. Laşul eşti chiar tu! Numele îţi este deja prea pătat ca să‑l poţi scrie pe un carton. Ei, bine, m‑am hotărât să nu te las să‑ţi guşti în taină satisfacţia şi să pozezi în om de spirit, prin cârciumile unde te înfunzi şi‑n faţa proştilor şi mediocrilor. Adică în faţa societăţii din care faci parte şi care te aplaudă. Nenoro- citule, eşti sărac cu duhul! Eşti vanitos, bolnăvicios! Când spui ori scrii necurata godină, faci aluzie la descălicatul strămoşilor mei în Medio Monte? De parcă acei oameni onorabili, veniţi de la Salzburg, ar fi poposit pe moşia ta.
Îţi spun ţie, obrăznicătură, că acest ţinut e blagoslovit şi că mie îmi merge bine aici. Tu n‑ai reuşit să te pricop- seşti, ai rămas tot prăpădit, ca întreg neamul tău. Îţi mai completez că rodul muncii mele nu l‑am obţinut vârând mâna în jebu‑ţi anonim şi rupt. Deplâng halul în care te găseşti. Îţi trag, prin intermediul Consiliului Municipal, şi un remediu pentru a ieşi din mocirlă: completează‑ţi educaţiunea, înscrie‑te la cursul de ucenici pe care îl organizez la măcelărie, după şase ani ai să ajungi calfă şi după alţi doisprezece ani de muncă nu tocmai uşoară, eu, necurata godină, am să‑ţi dau diplomă de măcelar. După aia, pune‑te să aştepţi să plece familia Csozberger din Medio Monte ca să‑i apuci afacerea şi să‑i iei locul. Ai observat că toate calităţile mele sunt superioare ţie. Poate de aia n‑ai cum le pricepe. Nu te‑ai vindecat şi nu te vei vindeca de slăbiciunea marilor aspiraţiuni pe care nu le vei împlini niciodată”.
După ce veţi transmite aceste rânduri anonimului vizat, onorat consiliu şi prea onoraţi domni consilieri, rog a face cercetarea împre- ună cu domnul Mike poliţaiul şi rog a descoperi numele autorului.
Facem această rugare în numele familiei Csozberger şi încheiem argumentând cu următoarele: poporul întreg, poporul din Medio Monte are trecutul său istoric legat de integralitatea familiilor care‑l compun. Aici intră poveştile fiecărei familii, sufletul fiecărui membru al oraşului, cu durerea şi suferinţa lui. Până la acest act anonim, cetă‑ ţenii au dovedit că au semănat şi plantat, pe aceste meleaguri, sămânţă de calitate, care cu timpul s‑a extins şi a format oraşul de astăzi. Cu mare fală ne amintim de lupta, jertfa şi suferinţa oraşului. Figuri măreţe, idealuri scumpe, toate s‑au ridicat năpraznic asupra sugăto- rilor de măduvă, lipitorilor de pe trunchiul sănătos şi au împrăştiat ceaţa neagră a celor care au atacat trunchiul sănătos.
Prin modul în care Consiliul Municipal va contribui la scuturarea acelei lipitori anonime şi sugace care a lipit cartonul de vitrina măcelă- riei mele, va contribui în mod favorabil la viitorul comunităţii noastre.
Închei acest memoriu cu tăria unui fanatism sănătos care m‑a cuprins odată ce am adresat ultima mea afirmaţie.
Adam Csozberger – măcelar
(Va urma…)
Marian ILEA
Citește și
Casa din Piața Gorki – proză de Marian Ilea (V)
