Lucrările de restaurare a bisericii din Muzeul Satului Maramureșean „Mihai Dăncuș” sunt în toi - 7 secunde în urmă
Sportivii A.C.S. Athletic Tg. Lăpuș, felicitați de administrația locală pentru rezultatele excepționale la competițiile naționale și internaționale - 11 minute în urmă
16 iulie 1054 – Ziua în care Biserica s-a împărțit în două - 2 ore în urmă
Echipa masculină U19 a României – aur la Campionatul European de tenis de masă - 8 ore în urmă
Polițiști la întâlniri cu copiii în campania ”Dorințe îndeplinite la vârste potrivite” - 12 ore în urmă
„Sufletul echipajului SMURD” de la Sighet a trecut în rezervă - 13 ore în urmă
O femeie și trei bărbați, arestați preventiv pentru violență și tulburarea ordinii publice - 15 ore în urmă
Atelier de făcut pâine la Muzeul Satului din Baia Mare - 15 ore în urmă
Fetele de la Minaur vor juca pentru calificarea în grupele European League cu o echipă din Danemarca sau cu una din Turcia - 16 ore în urmă
În Groși se va organiza joc de lăsatul secului - 17 ore în urmă
19 iunie 1897 – Când tăcerea a devenit armă: povestea primului boicot
În această zi, în 1897, se stingea din viață Charles Boycott (1832–1897), administrator de moșie în Irlanda și, fără voia sa, personaj-cheie al istoriei protestului civil. Numele său a devenit celebru în întreaga lume după ce țăranii irlandezi, nemulțumiți de refuzul lui de a reduce chiriile în plină criză agrară, au decis să nu mai aibă niciun contact cu el: nu i-au mai lucrat pământul, nu i-au mai livrat bunuri, nu i-au mai vorbit.
Această formă de protest pașnic, dar eficient, a fost descrisă pentru prima dată de presa vremii ca un „boicot”, iar termenul a intrat rapid în vocabularul internațional.
Astăzi, boicotul este folosit peste tot în lume pentru a descrie retragerea sprijinului față de o persoană, o companie sau un regim, în semn de protest.
De la un administrator britanic din Irlanda rurală până la mișcări globale de rezistență, moștenirea (involuntară) a lui Charles Boycott trăiește în fiecare act de refuz organizat.
Vasile Petrovan