Este în Maramureș o localitate care a fost supranumită „Mica Romă”. Desigur, sunt destul de puține elementele care ar face să semene cele două localități, dar au, totuși, ceva în comun. Este vorba despre localitatea Budești, care este așezată într-o zonă mărginită de şapte coline, la fel ca şi capitala Italiei.
„În luna mai a anului 1899, vicarul Tit Bud a fost cel carea abotezat Budeştiul ca fiind «mica Romă a Maramureşului»“, spunea în urmă cu câțiva ani profesoara pensionară Ileana Berci din Călineşti, o localitate vecină.
Potrivit ei, cel mai vechi document care atestă existenţa Budeştiului datează de la 1361 şi este o diplomă a regelui Ludovic cel Mare.
Vicarul Tit Bud s-a născut pe 24 decembrie 1846, în Sat-Șugatag, comuna Ocna Șugatag și a murit pe 19 august 1917. A fost una din personalitățile Maramureșului din perioada Belle Époque.
Unul dintre cei mai mari cărturari din Maramureș
Tit Bud a fost preot greco-catolic, vicar al parohiilor române unite din Maramureș, din cadrul Episcopiei de Gherla, director al Internatului din Sighet, vicepreședinte al Asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș, președinte al „Reuniunii docinților români din Maramureș”, autor de lucrări de istorie a bisericii din Maramureș, folclorist și vorbitor a șapte limbi.
Tit Bud provenea din familia de nobili maramureșeni Bud, originari din Budești, cu diplomă de danie din 1361. Tit Bud s-a născut în 24 decembrie 1846 într-o veche casă parohială de lemn acoperită cu paie în Sat-Șugatag, Maramureș, fiu al preotului Ioan Bud, paroh în localitate între 1837-1856. A învățat azbuchirea (alfabetul chirilic) în școala veche din sat (făcută din lemnele vechii biserici), apoi și-a continuat studiile la școala secundară din Sighet și Beiuș, apoi studiile teologice la Seminarul Diecezan din Gherla (1865-1869).
Între 1870-1873 a fost ajutor de preot și învățător în Ieud. Apoi, în 1873 a fost chemat de episcopul Mihail Pavel la Gherla, unde a împlinit funcția de notar consistorial. După plecarea episcopului la Oradea, Tit Bud s-a reîntors ca preot în satul natal, între 1880-1899, arată wikipedia. În acest răstimp el a ridicat aici o nouă școală, a lărgit casa parohială, a întărit veniturile bisericii și școlii.
În 1893 a lărgit și reparat biserica și școala din filia Hărnicești. Din 1882 a devenit protopop al Cosăului iar din 1887 vicar al Maramureșului. Ca vicar a ridicat Biserica Adormirea Maicii Domnului din Sighet, prima biserică a românilor din Sighet, casa parohială și școala din Sighet. În 1899 și-a mutat reședința în Sighet, unde a împlinit funcția de preot paroh, pe lângă cea de vicar.
Tit Bud a decedat la 19 august 1917, în Sighet, în momentul în care reprezentanții armatei și autorităților locale au coborât clopotul din turn și acesta s-a spart pe caldarâmul din fața bisericii.
