Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul: Micii creștini băimăreni își continuă cu dăruire mare activitatea esențială! Au dus bunicilor în dar fericire!
Parohia Ortodoxă „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul”, Municipiul Baia Mare, se remarcă în Județul Maramureș, prin a sa bogată activitate filantropică (preot paroh Vasile Fodoruț, preot Ghiță Man).
Înainte de Paști, reprezentanții parohiei Bisericuței de Lemn din Baia Mare, alături de copilașii care frecventează grupul de cateheză, coordonați de părintele Ghiță Man, au purces într-un nou episod al acțiunii social-religioase pe care o desfășoară, săptămână de săptămână, lună de lună, doar că această acțiune s-a desfășurat în contextul apropierii sărbătorilor pascale. Iată relatarea uneia dintre voluntare, care a scris și descris foarte frumos despre această acțiune! Îi mulțumim Biancăi pentru relatare!
Activitatea filantropică a Bisericii
„Parohia noastră perpetuează misiunea asumată de filantropie desfășurată de-a lungul anului duhovnicesc cu vizitarea vârstnicilor cu ocazia Sărbătorilor Pascale. Purcedem prin a puncta faptul că pachetele oferite au, pe lângă scopul satisfacerii nevoilor alimentare, omenești, și o componentă spirituală. Ambele părți participante, atât tinerii oaspeți, cât și gazdele în etate, se îmbogățesc duhovnicește în acest context. Pentru cei în nevoie, chiar și simpla prezență este un dar. Ajunși la vârsta senectuții, pătrunși de sentimente de însingurare, neputință, slăbiciune, inutilitate, viața lor lumească se îndreaptă spre final. Fiecare își poartă vulnerabilitățile, neputințele lui, mai cu seninătate, mai cu îngenunchere, pe care binefăcătorii încearcă să le estompeze temporar, oferindu-le panaceul apropierii de ei și de Dumnezeu. În puritatea lor, în inocența generată de parcursul ciclic al vieții, aceștia apreciază vizita tinerilor drept o veritabilă sărbătoare. Ne naștem curați sub rezerva păcatului strămoșesc, iar aspirația duhovnicească ne este candoarea senectuții. Cu aceste ocazii, cei singuri, izolați, mâhniți se reunesc cu semenii lor într-o comuniune de scurtă durată, dar care imprimă un sentiment de bucurie ce dăinuiește. Și vlăstarilor societății le este ziditoare o astfel de experiență. Cei aflați în etate oferă cu mărinimie sfaturi ca recompensă a dărniciei.
Astfel, remarcând vicisitudinile cu care se confruntă populația la vârsta înaintată, conștientizează celeritatea cu care se desfășoară timpul nostru limitat pe acest pământ și iau aminte la comoara de fapte bune ce trebuie șlefuită. S-ar putea însă ca unii să nu apuce să guste din această etapă -punct terminus, astfel că și tinerii trebuie să se aibă pavăza credinței în permanență, fiind mereu pregătiți pentru marea trecere. Putem spune că un june trebuie să privegheze, să fie înțelept ca un înaintaș, iar cel din urmă să se întoarcă la starea de curăție din vremea frăgezimii. Tinerii nu ştiu, iar bătrânii nu mai ştiu. Acest proverb reflectă faptul că primii au nevoie de îndemnuri și direcționare, de relatări din experiențe trăite, iar celor trecuți prin vremuri trebuie să li se amintească simplitatea vieții izvorâtă din curăția gândurilor și a intențiilor. Așadar, aceste prilejuri fac parte din procesul complex de catehizare a tinerilor, și am putea afirma chiar și a adulților, fiindcă există cazuri în care cunoașterea tainei creștine le este revelată la vârstă mai înaintată.
Prin această ocazie gazda face cunoștință cu învățăturile Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Din diverse motive, unii poate nu au practicat credința, însă prin pelerinajele noastre întru Domnul la casele lor le stârnim interesul genuin pentru cele sfinte. Le numim pelerinaje, pentru că ne amintim de cuvintele Mântuitorului: ”Căci Mi-a fost foame şi Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi M-aţi primit între voi, am fost gol şi M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi M-aţi vizitat (…)”, Matei 25:35-40. Oaspeții pot apărea ca slujitori ai ipostazei Mântuitorului. Se remarcă însă o dualitate.
Mâna cu care dăm poate fi, de asemenea, văzută ca instrument de care Domnul se servește pentru a-i binecuvânta. În urma acestei ruperi de individualism, prin oferirea celui mai scump dar – timpul, ne arătăm mila sufletească. Răsplata ar trebui să ne fie fericirea Domnului și starea noastră de liniște și împăcare. Să nu uităm că slujindu-le, ne-am slujit nouă, pentru că acesta reprezintă un adevărat prilej de mântuire, împletit și cu alte gânduri, fapte și simțăminte destoinice. Totodată, să nu fie acesta scopul ultim al comuniunii, ci clipa de fericire a aproapelui. Atât a ființei umane contemporane cu noi, cât și a chipului Duhului Sfânt cuibărit în sufletul ei. Dezideratul ultim al vieții noastre este cuprins în această aparent simplă vizită: “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta. Iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” (Marcu 12:30-31 VDC). Celor slab văzători să le dăm lumina dărniciei, pe cei bolnavi trupește să-i alinăm cu mângâierea tămăduitoare, iar celor căzuți în deznădejde să le oferim speranță, sub oblăduirea și cu puterea Duhului Sfânt! Încheiind, finalitatea ultimă a acestor demersuri este fie păstrarea vie a văpăii credinței în sufletele celor suferinzi, fie oferirea unei făclii de râvnă pe care o vor aprinde ei înșiși. Să îi lăsăm entuziasmați de nou, de o bucurie nebănuită ce-i pătrunde, de dorința de a avea parte de dogmele religiei creștine”, arată Bianca pentru DirectMM.ro.
C.Ț.
Citește și
Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul: Micii creștini băimăreni și bucuria unui pelerinaj în ținutul maramureșean! Cum au unit copilăria cu credința!
Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul: Micii creștini băimăreni au confecționat seniorilor daruri și felicitări speciale! Ei au adus cu ele fericire!
Vasile Fodoruț, Părinte Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul Baia Mare: Să fim și mai buni, toleranți și armonioși, să creăm fericirea și bunătatea!
Rugăciunea în viața mea: Copiii parohiei băimărene centrale Sfântul Iosif Mărturisitorul și sfințenia ținutului maramureșean! În pelerinaj la Mănăstirea Rohia!
