S-a vorbit mult despre acea casă. Existența acelei clădiri, în contextul dezvoltării socialiste, a fost de neînțeles pentru mulți. Cu toate că au trecut atâția ani, devoalăm misterul!
Școala „Nichita Stănescu” Baia Mare sau Nr. 6, cum era pe vremuri, a fost în anii ’50-’60, o dată cu extinderea orașului înspre nord-vest, locul în care învățau copiii băimărenilor mutați în proaspătul cartier muncitoresc Săsar.
La sfârșitul anilor ’60, respectiv începutul anilor ’70, în zona cuprinsă între deal și râul Săsar, au răsărit, rând pe rând, blocuri. Cele mai multe imobile erau de câte patru etaje, dar autoritățile comuniste au ridicat și blocuri-turn de câte zece etaje. Noul cartier Săsar a prins contur, erau construite parcări, erau trasate drumuri. „Erau și câteva case acolo, dar comuniștii i-au expropiat, au dispus dărâmarea lor, după care au ridicat blocuri unul după altul. Erau case atunci pe strada Iza, dar și în zona în care se află astăzi RFN”, își aduce aminte Ștefan Cozma, din Baia Mare, pentru proiectul Baia Mare de alatădată.
Printre casele care au supraviețuit uraganului socialist al macaralelor argintii a fost și una situată în locul RFN-ului. Atunci nu exista acel părculeț, nici biserica greco-catolică. După ce proprietarul a fost mutat și i s-a acordat apartament într-unul dintre blocurile noi, imobilul a fost utilizat pentru activități… educaționale. „Școala Nr. 6 e veche de tot. Eu locuiam pe strada Ciocanului, acum Iuliu Maniu, iar când m-am mutat în cartierul Săsar, școala funcționa. Dar cum erau tot mai mulți oameni care locuiau în zonă, spațiul nu era suficient. Și, de aceea, erau trimiși copii la ore în casa de peste drum”, a relatat Ștefan Cozma.
Astfel, aici erau organizate cursuri, dar și serate sau banchete, povestesc cei care au locuit în zonă la acea vreme. Casa utilizată ca anexă a școlii a devenit doar o amintire la mijlocul anilor ’80, povestesc bătrânii. „O început lucrul la blocuri foarte moderne și la realizarea unui complex. Era jos un restaurant, la care nu i s-a dat niciun nume. Așa că a rămas încetățenită titulatura de Restaurantul Fără Nume, prescurtat RFN. Atunci au dărâmat și ultima casă”, a povestit Ștefan Cozma.
Totuși, ar fi demn de precizat ce s-a întâmplat după ce acea casă-anexă a școlii a lăsat locul modernității.
Relatează Vasile și Florica T.: „Se construiau noile blocuri, cele de la RFN. Proiectul blocurilor de la RFN a fost, atunci, declarat câștigător, ca și cel mai futurist din punct de vedere imobiliar. Vă dați seama că a fost un magnet, mai ales pentru tinerii căsătoriți. Am fost printre primii care am cumpărat apartament în complex. Ne-am luat în așa fel încât panorama să fie una superbă, și am avut aici de câștigat, întrucât aveam vizibilitate către trei din puncte geografice. În plus, fiind bloc nou, nu am avut nimic de comentat în ceea ce privește rețelele de apă, curent sau gaz. A fost făcut exemplar. Cred că, la acel moment, erau cele mai moderne blocuri din Baia Mare, am fost mândri. S-a amenajat, apoi, piața din fața restaurantului RFN. Cu alte cuvinte, ne mutasem în ceea ce este și astăzi, centrul cartierului Săsar”, au relatat cei doi soți.
Cătă ȚINEGHE
Galerie foto atașată – Fotografia completă deschidere (Muzeul de Istorie și Arheologie Maramureș) + Complexul RFN 1987 + Vedere din complexul RFN 2020
