Cine a făcut experiența de a scruta, măcar în trecere, pe o hartă, toponimia Maramureșului, va rămâne impresionat de expresivitatea și pitorescul numelor multor localități, localități cu adânci rădăcini voievodale și cu o binemeritată recunoaștere mondială.
În multe cazuri – dincolo de situațiile patrimonial-istorice sau eponimice – numele unei localități pare a fi expresia întâlnirii dintre sufletul maramureșenilor și spațiul pe care îl locuiesc, iar rezultatul – cu toate că poate trece drept o formulă comună – este de o simplitate și de o duioșie ce rezonează într-un ethos cu totul aparte.
Cele de mai sus se potrivesc și Parohiei Valea Satului, din comuna Strâmtura, Protopopiatul Sighet. Valea Satului – expresie inemfatică și cu atât mai relevantă a modului în care omul, de milenii, și-a împletit curgerea anilor cu un curs de apă, pe o vale protectoare și aducătoare de viață.
Pentru Parohia de pe Valea Satului, ziua de 19 iulie 2020 a fost și aducătoare de har. În cea de a șasea Duminică de după Rusalii, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a poposit în mijlocul comunității de aici, pentru a sfinți pictura din biserica parohială. Biserica, de lemn, în stil maramureșean, cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, a fost construită între anii 2005-2008 de meșterii populari Grigore și Vasile Hotico din Ieud, după un proiect al domnului inginer Bogdan Hosciuc. În anul 2014 ea a fost târnosită de Preasfințitul Părinte Iustin, moment în care a primit și al doilea hram – Sfinții Martiri Brâncoveni. Între anii 2017-2019 biserica a fost împodobită cu o excepțională pictură murală, opera soților Sabin și Gabriela Drinceanu, pictură care a fost sfințită duminică.
Slujbei de sfințire i-a urmat, după rânduială, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Pr. Vasile Aurel Pop, protopopul Sighetului, Protos. Nifon Neamciuc, starețul Schitului „Cuvioasa Parascheva” – Strâmtura, Pr. Călin Vlad, secretarul Protopopiatului Vișeu, Pr. Sorin Ferenț, fostul paroh al Văii Satului, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, au întregit largul sobor de preoți și diaconi care i-a fost alături, întru bucurie, vrednicului preot paroh Ștefan Ardelean. Grupul Psaltic „Theologos”, al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, sub conducerea Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, a încântat din nou audiența, iar momentul pricesnei a fost împodobit cu interpretarea Grupului de copii al parohiei, sub îndrumarea profesorului Gheorghe Tăut.
„Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale!”… Pericopa despre minunea vindecării slăbănogului din Capernaum vine, simbolic, în continuarea celei din duminica anterioară, după cum indica, la începutul cuvântului său de învățătură, Preasfințitul Părinte Iustin. Gadarenii se arătaseră foarte materialiști. Nu au fost impresionați de vindecarea minunată a celor doi demonizați, dar se arătaseră extrem de afectați de pierderea turmelor de porci. Doi oameni își recâștigaseră sănătatea și statutul social, dar pe gadareni îi interesa doar paguba. Se vede că erau împătimiți și idolatri, legați excesiv, unilateral, de bunurile materiale. Erau atât de împătimiți, încât Îl alungă pe Hristos din ținutul lor, rămânând, astfel, sub stăpânirea celui rău. În mod tragic, și Europa tinde să devină Gadara cea de azi, tinde să cadă sub stăpânirea celui rău, alungându-L pe Dumnezeu din ținutul ei.
Alungat, respins de gadareni, Mântuitorul vine la Capernaum, cetatea Sa, o localitate cu totul aparte în viața și activitatea Mântuitorului. Plastic vorbind, dacă Betleemul L-a născut și Nazaretul L-a crescut, Capernaumul I-a fost Mântuitorului patrie. Locuitorii acelui oraș au fost binecuvântați cu prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor. „Acolo Mântuitorul a rostit cele mai frumoase cuvântări; acolo a făcut cele mai mari minuni. Pentru că oamenii aceia L-au primit și L-au iubit. Și, la iubirea și primirea lor, au primit răspunsul lui Dumnezeu – o iubire necondiționată.”
„Văzând credința lor” – a celor patru prieteni care, în varianta lucanică a textului, l-au dus pe slăbănog la Mântuitorul, dar și a locuitorilor din Capernaum, în general – Hristos îl vindecă. Dar o face într-un mod neașteptat, într-o succesiune puțin intuită, însă plină de semnificații. „Iertate sunt păcatele tale!”… Domnul știa că omul acela are păcate. Dar nu le divulgă, nu le expune public. Pentru că e un duhovnic discret, adevărat; Duhovnicul desăvârșit. El a păstrat taina Tainei, taina Tainei Spovedaniei. Și tot în mod tainic l-a vindecat sufletește pe om, l-a eliberat din întunecimea și din lanțurile păcatului. A făcut un lucru care nu se vedea fizic, dar, cu siguranță, acel om a simțit în ființa lui asta; s-a simțit eliberat. Fiecare dintre noi am putea confirma acest lucru din experiența noastră duhovnicească legată de Spovedanie. Mântuitorul privea spre suflet, spre taina omului. Dar necredincioșii, cei care nu Îl urmau, ci Îl urmăreau în cuvânt și faptă, spre judecare și răstignire, se uitau, precum gadarenii, tot la partea materială. Lor le este adresată întrebarea „Ce este mai ușor a zice slăbănogului: Iertate îți sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă?” Hristos a avut puterea de a ierta păcatele, iar celor necredincioși le-a dovedit asta printr-un lucru accesibil vederii lor fizice – ridicarea celui bonav – , pentru a le deschide și ochii sufletești. Căci Dumnezeu vrea ca toți oamenii să se mântuiască. Dar respectă în mod desăvârșit libertatea omului. „El este în căutarea noastră, dar nu dă buzna; nu intră în viața și în ființa noastră dacă nu este așteptat, dacă nu este poftit. El este nobil, nu tâlhar.”
Puterea Sa Mântuitorul a lăsat-o, prin Apostoli și prin urmașii lor sacramentali, Bisericii. „Multe minuni se întâmplă. Multă putere au preoții; multă putere are rugăciunea.” În lucrarea harică a ultimului preot anonim stă puterea vindecătoare și mântuitoare a lui Dumnezeu, a lui Hristos, Cel care ne spune fiecăruia: „Ți se iartă păcatele, dar să nu mai păcătuiești, ca să rămâi sănătos…”
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Iustin i-a acordat părintelui paroh Ștefan Ardelean vrednicia de „iconom”, cu dreptul de a purta brâu roșu, pentru rodnica activitate depusă în parohie. De asemenea, primarului comunei Strâmtura i-a fost acordat Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul. Alte distincții au fost acordate familiei de pictori Sabin și Gabriela Drinceanu, precum și Consiliului Parohial. Din partea părintelui paroh și a credincioșilor, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a primit o frumoasă icoană bizantină a Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul.
C.B. Roatiş
