Share
PS Iustin: „Părinţii de la Sfântul Munte Athos ne spun că Dumnezeu a trimis această încercare pentru că lumea este prea lumească, prea păcătoasă”

PS Iustin: „Părinţii de la Sfântul Munte Athos ne spun că Dumnezeu a trimis această încercare pentru că lumea este prea lumească, prea păcătoasă”

Miercuri, 1 aprilie, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, de la ora 15.00, în Paraclisul Episcopal din Baia Mare, slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite. La rândul său, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a săvârșit aceste slujbe la Mănăstirea Scărişoara Nouă.

Slujbele au fost transmise live pe pagina de Facebook a Episcopiei, respectiv pe cea a  Mănăstării Scărişoara Nouă.

„Părinţii de la Sfântul Munte Athos ne spun în aceste zile că Dumnezeu a trimis această încercare, şi aceasta este gândirea tuturor Părinţilor Bisericii şi a slujitorilor lui Dumnezeu, această pandemie, care afectează trupul nostru şi care duce chiar la moartea fizică, pentru că lumea este prea lumească, prea păcătoasă. A căzut în trup, a căzut în instinctualitate, a căzut în patima iubirii de trup, nu mai are spiritualitate sau are foarte puţină. Și atunci a venit Dumnezeu să ne arate care este, de fapt, împlinirea noastră, că suntem fiinţe raţionale, avem cuget, avem simţiri, avem gândire, avem privire în sus, să mai privim, în sfârşit, spre cer, nu doar spre pământ, să privim spre lumea lui Dumnezeu, peste lumea Bisericii, peste lumea plină de har a sfintelor lui Dumnezeu biserici, să privim spre pătimirile Mântuitorului, să arătăm cum se câştigă Împărăţia lui Dumnezeu. Prin multă osteneală, prin multă ostenire, prin multă suferinţă şi umilinţă, prin multă nevoinţă, prin multă renunţare.

Ce se întâmplă în lumea în care trăim astăzi? Ce vedem? O lume care este în derivă. O lume care trăieşte pentru materie. Omul este obsedat de fizicul lui, de felul cum arată, de felul cum îl privesc ceilalţi, de felul cum cucereşte pe ceilalţi. Este obsedat de acest lucru. Nu vedeţi pe toate ecranele, pe toate reclamele, pe toate telefoanele moderne pe care le avem, numai reclame cu oameni care se preocupă de fizicul lor? Reclame pentru îndemn la păcătuire, la cădere. Aceasta este icoana lumii în care trăim. La aceasta se închină. Omul a căzut la închinarea acestei icoane idolatre. Nu că nu trebuie să aibă grijă omul de persoana lui, trup şi suflet. Sfântul Apostol Pavel ne spune că trupurile noastre sunt templele Duhului Sfânt. Dar să ştim ce sălăjluieşte întru noi. Că nu suntem doar fiinţe necuvântătoare şi instinctuale, ci suntem alcătuiţi din trup şi suflet. Şi atunci vine această mustrare, această separare, că nu-mi place să-i spunem despărţire, pentru că nu suntem despărţiţi. Creştinii suntem împreună în credinţă. În rugăciune. În comuniune. În mărturisire. În trăire. În suferinţă. În răstignire. În nevoinţă. Toţi suntem împreună, dar ne-a separat Dumnezeu. De ce? Ca să ne aducă în normalitatea familiei, în casă. Parcă nici în casă nu ne mai suportam unii pe alţii şi plecam. Aveam un dor de ducă. Să plecăm. Să ieşim. Să ne simţim bine în lume. Să ne pierdem în anonimatul lumii. Să uităm de calitatea noastră de creştini. Să uităm de părinţi. Să uităm de bunici. Să uităm de rădăcini. Să uităm de credinţa noastră în Dumnezeu. Să uităm de iubirile veşnice, care sunt Dumnezeu în Treime, Sfinţii Săi, Maica Domnului, Biserica Sa, pământul, patria, glia şi moşia pe care ne-au lăsat-o străbunii, sufletul românesc, valorile noastre sfinte. Acestea sunt iubiri veşnice, nu sunt iubiri materiale şi trecătoare. Ne-a readus Dumnezeu să le învăţăm. Ne-a separat ca să medităm. Să le învăţăm aceste lucruri grave, pe care le-am uitat. Pentru că trebuia să fim fericiţi. De aceea ne-a adus Dumnezeu în familie. Să stăm cu părinţii. Să stăm cu bunicii. Să stăm cu copiii.

Unii suferă. Sunt plecaţi în străinătate, nu pot să vină. Iată acum trăim durerea separării unora de alţii. Pe care n-a voit-o Dumnezeu. Noi am ales-o. Iar El ne-a arătat, în aceste zile, în aceste săptămâni, poate în aceste luni. Ne arată cum să fim fericiţi. Să ne mulţumim cu puţin. Să ne învăţăm să lucrăm, să cultivăm pământul. Să ne agonisim în sudoarea frunţii cele necesare. Să trăim frumos fără să dorim mult. Să ne mulţumim cu hrana cea de toate zilele şi să ne asigurăm traiul în timpul a câteva luni sau un an de zile. Să facem din prisosul nostru bine altora. Să ajutăm. Iată, acuma, sunt spitale în dificultate. Sunt oameni bătrâni. Sunt satele. Sunt oameni lipsiţi de resurse financiare pentru că n-au un serviciu. Aceia trebuie ajutaţi de către noi. Biserica-i la datorie. Consiliile parohiale, preoţii, păstorii sunt acolo, în mijlocul credincioşilor. La toate nivelurile Biserica se mişcă; la nivel de Patriarhie, Mitropolie, de Eparhie, de protopopiat, de parohie, de mănăstire. Biserica-i acolo. Se vede. Se mişcă. Nu poate fi altfel. E Mamă. Suferă împreună cu omul.

Să ne ajute Dumnezeu să învăţăm din această perioadă de izolare, cum s-a izolat Maria Egipteanca 47 de ani în pustie, că i-a poruncit Dumnezeu. Să învăţăm că suntem chemaţi în această stare de separare şi de izolare să reînvăţăm normalitatea. Dar să ne plângem şi păcatele. Canonul Sfântului Andrei Criteanul ne învaţă să ne plângem păcatele. Să-i cerem iertare lui Dumnezeu toţi. Şi păstori, și păstoriţi, că toţi împreună am greşit. Şi să ne rugăm ca să ne dăruiască bucuria şi Lumina Sfintei Învieri ca să putem cânta Hristos a Înviat!, chiar dacă nu vom fi împreună în biserici. Să putem cânta în comuniune tot neamul românesc cel drept credincios şi toată lumea creştină şi să spunem din toată inima Hristos a Înviat! şi Adevărat a Înviat!”, a spus, printre altele, Episcopul Iustin în cuvântul de învățătură.


Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.


1 Comentariu în această postare

  1. Anghel Alexandra

    Nu ne lasa sa citim, satanistii! Ca altfel….cum sa-i numesc! Cenzurarea articolului. Articolul acoperit cu o banda cu alte stiri!! Suntem de rasul lumii!!!

    Răspunde

Lasă un comentariu