Minunea vindecării copilului lunatic se petrece imediat după Schimbarea la Față a Domnului de pe Muntele Tabor, atunci când Mântuitorul Iisus Hristos coboară la mulțime. Aceasta este relatată în Noul Testament de către cei trei evengheliști sinoptici – Matei 17, 14-23; Marcu 9, 14-29 și Luca 9, 37-42, – și descrie vindecarea unui copil care suferea de epilepsie și manifestări grave de comportament atribuite unui duh rău, adică diavolului.
Un tată îndurerat îngenunchează înaintea lui Hristos rugându-L să îi vindece fiul care pătimește cumplit, pentru că ucenicii, în ciuda bunei lor intenții, nu au reușit să îl vindece. Fiul lui Dumnezeu, cu un cuvânt al Său, izgonește demonul și îl salvează pe copil, chiar în ceasul acela. În continuare, ucenicii se apropie particular de Învățătorul și Îl întreabă: „De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puțina voastră credință”. Iar finalul este apoteotic: „Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar (…) Dar acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune și cu post” (cf. Matei 17, 19-21).
Observăm că în aceste cuvinte Domnul Hristos ne arată trei arme împotriva celui rău: credința, rugăciunea și postul.
Prima armă este credința. Hristos le explică ucenicilor că eșecul lor s-au datorat „puținătății” credinței lor. Prin credință, cel rău este biruit; credința în Dumnezeu îl face pe diavol să fie învins, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel: „stați împotriva diavolului și el va fugi de la voi (Iacov 4, 7). Dar credința fără fapte, este moartă, nelucrătoare și din acest motiv trebuie să fie vie și lucrătoare.
A doua armă împotriva diavolului este rugăciunea. Aceasta e o puternică armă duhovnicească care îl apără pe om de rele, aduce pace în suflet și apropie omul de Dumnezeu. Însuși Mântuitorul ne îndeamnă: „Rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită” (cf. Luca 22, 40). Din acest motiv trebuie să ne rugăm anticipat, adică preventiv. De altfel, și în Rugăciunea Domnească, cunoscutul „Tatăl nostru” ne învață să zicem: „Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean” (cf. Matei 6, 13). Mare este puterea rugăciunii și minunate sunt urmările ei în ceasul ispitei!
A treia armă pe care o recomandă Hristos este postul. Însuși Domnul a postit în pustie și a biruit cele trei ispite ale diavolului. Prorocii au postit, apostolii au postit, mucenicii au postit, cuvioșii și pustnicii înainte de toate, au postit. Un trup neîmpovărat de hrană grea face ca rugăciunea să fie mai curată și mai smerită, îl face pe om disponibil sau osârduitor în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Postul atrage harul lui Dumnezeu, alungă atacurile demonice și face minuni.
Este foarte puțin spus în acest context ceea ce a încercat să se descrie privind credința, rugăciunea și postul, însă toate acestea le poate simți fiecare dintre noi, cu atât mai mult cu cât le cercetează căutând exemple în Sfânta Scriptură, adică să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu.
Cuvintele Mântuitorului Hristos adresate celor din vremea Sa despre rugăciune, credință și post sunt valabile și pentru noi și vor fi valabile pentru întregul neam omenesc până la sfârșitul veacurilor.
Cheia vindecării tânărului este aducerea lui la Hristos. Aceasta este cheia întăririi și izbăvirii noastre ca fiecare dintre noi să își aducă la Hristos cu nădejde și încredere, cu credință statornică, durerile, neputințele, suferințele, și să creadă că va primi izbăvire.
Pr. Adrian DOBREANU
Citește și
Pr. Adrian Dobreanu: Prin postire și rugăciune ne curățim inima, ne întărim credința și ne pregătim să întâmpinăm cu vrednicie marele praznic al Adormirii Maicii Domnului
