Suntem în mijlocul Postului Paștelui și credincioșii au renunțat la alimentele de origine animală. Fie că e vorba de carne, lapte sau derivatele lor și ouă, orice aliment de proveniență animală este eliminat din alimentație pentru aceste șapte săptămâni. Dar postul nu este o invenție a creștinismului. De fapt, postul a fost utilizat și înainte de creștinism, în mai toate religiile.
Etnologul Maria Bilțiu, autor al mai multor volume pe teme etnologice alături d Pamfil Bilțiu, arată într-o lucrare doumentară pe această temă că postul și-a dovedit, în timp, efectele, benefice pentru sănătate și longevitate. „Este o practică întâlnită aproape în toate religiile existente şi s-a manifestat din toate timpurile, având o perioadă mai scurtă sau mai îndelungată. De-a lungul timpului mulţi pustnici, adevărate exemple de longevitate, au practicat postul. Sfântul Antonie cel Mare, care a trăit 105 ani, a respectat un post riguros timp de peste optzeci de ani”, explică ea, apoi detaliază.
Postul, în alte religii
„Egiptenii, babilonienii ţineau post de penitenţă pentru ispăşirea păcatelor. Budiştii, brahmanii îl ţineau ca pe o firească conduită de viaţă. Mahomedanii ţineau «RamadanuI» sau «RamazanuI», ajunau, întreaga zi, aproximativ o lună pe an”, mai arată ea. Dar și în alte religii se vorbește despre post. „În religia mozaică a Vechiului Testament, postul era reglementat prin Legea lui Moise, cel care a postit patruzeci de zile, pe Muntele Sinai, când a primit de la Dumnezeu Tablele Legii. Acesta este postul curăţirii sau ispăşirii, ţinut în ziua a zecea din luna a şaptea a anului. În vremea Mântuitorului Isus, evreii posteau una sau mai multe zile din lună, fariseii două zile pe săptămână, luni şi joi şi le asociau cu rugăciuni şi fapte de milostenie”, mai arată etnologul Maria Bilț.
Apoi vorbește despre post în creștinism. „Însuşi Iisus Hristos a practicat postul şi l-a ţinutvpatruzeci de zile, înainte de a-şi începe activitatea de Învăţător al oamenilor. Toţi sfinţii apostoli şi sfinţii părinţi ai bisericii au practicat postul. Cu timpul în creştinism s-a accentuat, mai ales, latura spirituală a postului, considerându-se că adevăratul post nu înseamnă doar renunţarea din hrana omului la anumite mâncăruri şi băutură, ci dominarea, cu spiritul şi cu voinţa, a patimilor lumeşti, respectarea postului fiind o cale spre desăvârşirea sufletului prin progresul în virtute, iar ca act de cult însemnând jertfă de evlavie, căinţă şi supunere către Dumnezeu”, încheie ea.
