Cei care își poartă pașii pe aleile Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București vor descoperi, în locația dedicată Țării Oașului, o gospodărie formată dintr-o casă de locuit, de lemn, un găbănaș, o poiată, un coteț pentru păsări și, într-un colț, o rugă (cruce de pază) înaltă, cu ornamente în relief. Este casa lui Moș Văsâi a lui Ion Cobuț din Moișeni, selectată și transferată, în anul 1936, în muzeu, pentru a reprezenta acest colț de țară. O mărturie a hărniciei, jertfelniciei și credinței oamenilor din aceste locuri.
Casa, construită în anul 1780, se afla pe colinele Moișeniului și în vremea construirii bisericii din localitate, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Mai târziu, același etnolog Gheorghe Focșa – care va coordona mutarea gospodăriei lui Moș Văsâi la București – se va îngriji, ajutat de echipa de constructori ai Casei Regale a României, și de construirea turlei lăcașului de cult, turlă care, prin amplasament, domină până astăzi întreaga localitate.
Un „astăzi” frumos pentru moișeni. Căci, în Duminica a VII-a după Rusalii, 26 iulie, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a venit să resfințească biserica, în urma amplelor lucrări de restaurare, consolidare și înfrumusețare, lucrări executate sub îndrumarea părintelui paroh Gavrilă Botiș, cu sprijinul Consiliului Parohial și prin deja amintita jertfelnicie a credincioșilor.
O resfințire cât o rezidire. O biserică înnoită, născută din întruparea unui gând de departe. Gândul de dor al sutelor de moișeni trudnici care, aflați la celălalt capăt de continent, nu și-au uitat biserica de acasă. Azi, ea a primit un al doilea hram: Sfinții Martiri Brâncoveni. Căci, precum Brâncovenii și-au mărturisit credința departe de casă, în Istanbulul devenit potrivnic Creștinătății, jertfa de ctitorire a harnicilor oșeni – a „moișenilor parizieni”, după cum inspirat i-a numit Preasfințitul Iustin – este, de asemenea, o puternică mărturisire a credinței, din capitalele, parcă tot mai păgâne, ale Apusului.
După Slujba de sfințire, în Altarul deschis, special amenajat pentru acest eveniment, s-a săvârșit Sfânta Liturghie. Din sobor: Pr. Marcel Malanca, protopopul Oașului, Arhim. Dr. Emanuil Rus, starețul Mănăstirii Bixad, Pr. Conf. Univ. Dr. Adrian Paul, parohul bisericii din Certeze, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial, Arhid. Ionuț Todorca, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare. Biserica, înconjurată de mormintele celor care au dat și numele – eponim – al localității, a creat o atmosferă comunională aparte. Cei de departe, cei prezenți și cei plecați dintre noi se adunaseră parcă, în mod tainic, la această sărbătoare a bisericii și a localității lor. Peste capetele localnicilor de azi, răsfirați printre mormintele moșilor și strămoșilor, au răsunat, și de această dată, imnele liturgice interpretate de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei, condus de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu. Pricesnele, atent alese, au fost interpretate magistral de tânăra solistă Iulia Ioana Vlad.
Capitolul IX al Evangheliei după Matei a oferit scurta, dar semnificativa pericopă a duminicii. Semnificativă mai ales prin densitatea și profunzimea învățăturilor duhovnicești pe care Preasfințitul Părinte Iustin le-a tâlcuit din ea, spre folosul sufletesc al auditoriului. Cei doi orbi din Evanghelie și omul cu duh mut ne dau o lecție de credință; de vedere și de mărturisire. Ei știau că Mântuitorul poate vindeca boli incurabile, pe care medicii lor nu le puteau trata. Căci Medicina tratează auzul, dar nu auzirea; văzul, dar nu vederea. Mântuitorul nu a vindecat doar bolile pe care le puteau vindeca medicii. El a făcut mai mult decât atât: a făcut minuni. Și a dat această putere Bisericii Sale. Ce face Biserica azi? Vindecă, în complementaritate, bolile pe care nu le pot vindeca medicii. Biserica face minuni. Biserica are putere să vindece boli. Prin rugăciuni, prin post, prin dezlegările preoților, prin Taina Sfântului Maslu, prin toate Sfintele Taine și slujbe.
Mântuitorul – Care, Dumnezeu fiind, cunoaștea sufletele oamenilor – i-a întrebat pe cei doi orbi, care Îl rugau să-i vindece: „Credeți că pot să fac Eu aceasta?” I-a întrebat pentru cei de față, ca toți să înțeleagă că omul trebuie să participe cu toată încrederea și ființa lui la minunata lucrare a lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu face minuni în colaborare cu omul. „Cei doi orbi au ajuns în fața lui Hristos. Nu-L vedeau, dar Îl simțeau. Și vedeau cu ochii inimii ceea ce nu vedeau cărturarii și fariseii. Aceia vedeau rău; vedeau numai prin ochii invidiei și ai răutății. Nu vedeau binele, nu vedeau frumosul, nu vedeau lumina, nu vedeau bunătatea, iubirea, iertarea și vindecarea.” Dar Hristos venise să înomenească Legea; să-l cheme pe om la iertare, la vindecare. Și „Biserica ne iartă, că e mamă. Ea luptă pentru identitate, pentru familie, pentru neam, pentru cultura creștină, pentru credința străbună, pentru păstrarea graiului, a portului, a valorilor. E națională. Ține la națiune, ține la identitate, ține la popor, ține la valorile identitare”.
De fapt, ce înseamnă, în vremea noastră, a avea „duh mut și surd”? Ce înțeles are orbirea din timpurile pe care le trăim?… Să nu vezi frumusețile creației lui Dumnezeu, să nu vezi creația de două mii de ani a Creștinismului, să nu vezi capodoperele Creștinismului. Să nu le vezi, să nu le promovezi și să nu le aperi. Pe acestea, care ți-au dat ceea ce ești, care ți-au adus gloria și cultura universală. Să nu le vezi, să nu crezi în ele, să le calci în picioare, să te dezici de ele. Atunci se cheamă că tu, conducător sau cetățean european, ai duh de orbire… Să ne dea Dumnezeu vedere, pentru a observa semnele timpului, și cuvânt, spre a-L mărturisi pe Hristos!
La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Iustin a acordat vrednicilor slujitori și jertfitori din localitate următoarele distincții: părintelui paroh Gavrilă Botiș – Ordinul „Preot Nicolae Gherman”; epitrop Gheorghe Moiș, Consiliului Parohial, Comitetului Parohial și Consiliului Local al comunei Certeze – Medalia „Justinian Arhiepiscopul”; Grigore Moiș (epitrop între anii 2014-2018) și Consiliului Parohial din respectiva perioadă – Medalia „Preot Nicolae Gherman”; primarului comunei Certeze – Ordinul „Justinian Arhiepiscopul”. De asemenea, au fost acordate mai multe diplome de vrednicie. Din partea părintelui paroh și a credincioșilor, Preasfinția Sa a primit în dar o frumoasă icoană bizantină a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.
O zi sărbătorească, „o zi de rai” pe mirificul plai al Țării Oașului.
C. B. Roatiş
