Mănăstirea Moisei, cu o vechime de peste patru sute de ani, a fost închinată de la început Maicii Domnului, Adormirii Preasfintei Fecioare de Dumnezeu Născătoare, care a devenit, astfel, ocrotitoarea sa. Aşa că în fiecare an, în 15 august, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, acest aşezământ mănăstiresc de închinare îşi serbează hramul.
Şi anul acesta, duminică, 15 august 2021, a fost mare sărbătoare la Mănăstirea Moisei, venind să i se închine Maicii Domnului multe mii de credincioşi, care păreau mai mulţi decât în anii trecuţi, pentru că de data aceasta a onorat marea sărbătoare a mănăstirii Întâistătătorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, care a sosit să se roage împreună cu credincioşii încă din ajun.
Vecernia unită cu Litia
Cu începere de la ora 18,00, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a fost prezent în mijlocul credincioşilor, şi a oficiat Vecernia unită cu Litia, a binecuvântat cele două clopote turnate special pentru mănăstire şi a rostit cuvânt de învăţătură.
Un sobor de peste 25 de preoţi a slujit cu această ocazie, din care au făcut parte Pr. Adrian Mihali, consilier eparhial administrativ, Pr. Ionuţ Todorca, consilier eparhial cultural-teologic, Pr. Mihai Chira, protopopul Vişeului, Arhim. Teofil Pop, stareţul mănăstirii, Pr. Vlad Călin, secretarul Protopopiatului Vişeu, Pr. Grigore Andreica, proin-protopop al Vişeului, preoţi din parohiile de pe Valea Vişeului şi Valea Izei, din alte protopopiate ale Eparhiei, dar şi din altă eparhii, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeş, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare.
Răspunsurile au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar în încheiere a interpretat o cântare închinată Maicii Domnului tânăra Iulia Hojda.
Între credincioşi s-a aflat Ing. Mircea Leţiu, fost membru în Adunarea Naţională Bisericească, cel care aduce în Eparhie, în fiecare an, pe cheltuială proprie, Sfânta Lumină de la Mormântul Domnului din Ierusalim, Lumină necreată, care este apoi împărţită credincioşilor la Slubjba Învierii Domnului din noaptea de Paşti.
Cuvântul de învăţătură
Mulţimii mari de credincioşi, sosite în ajunul hramului Mănăstirii, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin i-a adresat cuvânt de învăţătură despre însemnătatea şi folosul pelerinajului, unde îşi are rădăcinile şi cum a evoluat el în istoria umanităţii.
„Ştim din paginile Sfintei Scripturi că Adam şi Eva, când au părăsit Raiul din cauza călcării poruncii lui Dumnezeu, au plecat într-o pribegie fără destinaţie, într-un pelerinaj fără sens, rătăcitor, fără direcţie, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Au rătăcit pe pământ, pentru că au pierdut Lumina, legătura cu Dumnezeu, izvorul înţelepciunii, izvorul vieţii, izvorul şi temelia firescului şi a normalităţii. Şi dacă Dumnezeu nu ar fi purtat de grijă lui Adam şi Evei şi tuturor urmaşilor lor, pribegia şi pelerinajul fără destinaţie şi finalitate al omului ar fi fost fără de sfârşit şi, probabil, s-ar fi încheiat în iad, în întuneric, în neant. Dar Dumnezeu, văzând că omul este neputincios să găsească calea cea adevărată, a venit El în întâmpinarea omului, ca să se întâlnească la jumătatea drumului, omul cu Dumnezeu. Deci, a plecat Dumnezeu în pelerinaj către Pământ din Cerurile Cerurilor, de acolo unde este. Şi cum? L-a trimis pe Fiul Său Cel preaiubit, Care, pentru a ne întâlni pe noi faţă către faţă, ca să ne arate cum să ne întoarcem acasă, la Dumnezeu, a luat trup de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria.
S-a făcut om, întru toate asemenea nouă, afară de păcat, ca să ne întâlnească şi să ne arate cum să ne întoarcem acasă la Dumnezeu, în familia Lui şi a Preasfintei Treimi. Să ne arate calea de reîntoarcere la Dumnezeu sau finalul drumului, a călătoriei, unde este destinaţia şi, mai ales, cum să o găsim, cum să călătorim şi cum să isprăvim acest pelerinaj către Împărăţia cea veşnică a lui Dumnezeu. Iisus Hristos Mântuitorul a fost părtaş tuturor neputinţelor, durerilor şi cu rana Lui şi-a luat asupra Lui rănile noastre şi păcatele noastre şi cu rana Lui noi toţi ne-a vindecat. Toate căderile, toate erorile vieţii noastre umane, ale umanităţii, ca specie şi coroană a creaţiei lui Dumnezeu, totul a luat asupra lui.
Nu doar că a luat asupra lui păcatele noastre, ci pe oaia cea rătăcită şi bolnavă a luat-o pe umeri şi a dus-o din nou în staul, adică acasă la Dumnezeu. Acesta este Iisus Hristos Mântuitorul, Păstorul cel Bun, Pelerinul cel veşnic, Care caută oaia cea pierdută ca să o aducă înapoi la Dumnezeu. Aşa S-a întâlnit Hristos cu omul şi umanitatea. Aşa a pregătit omenirea. I-a aprins Lumina, Lumina Evangheliei, a adus vestea cea bună.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a spus, în continuare, alte lucruri importante despre pelerinaje:
„Totul în istoria mântuirii neamului omenesc este un pelerinaj, este o venire a lui Dumnezeu spre om, care ne cheamă să revenim spre El: Maica Domnului L-a Născut pe Iisus într-o călătorie. Apoi L-a luat şi a fugit în Egipt, într-o altă călătorie, că-L pândea moartea. Apoi, mereu i-a stat în prejmă, pentru că Mântuitorul a fost un călător. Mereu un pelerin.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a vorbit în continuare despre locurile în care au loc pelerinaje cu ocazia sfintelor sărbători de peste an:
„Locurile unde a avut loc Buna Vestire, unde S-a născut Hristos, la Betleem, unde şi-a început activitatea, la Iordan, Botezându-se, în pustiul Carantaniei, zdrobind puterea celui rău, la Capernaum, cetatea Lui şi cetăţile din jurul Mării Galileii, în locurile în care a izbăvit oameni de demoni, la Cana Galileii, unde a fost la prima căsătorie şi, apoi, în cele din urmă, pe muntele Măslinilor, pe muntele Tabor, de unde S-a înălţat la Cer şi S-a schimbat la Faţă chiar înainte de pătimire, toate aceste locuri din ţara Sfântă sunt numite Locuri Sfinte, iar creştinii, din cele mai vechi timpuri, au avut o dorinţă ca să viziteze aceste locuri şi să vadă unde a trăit Hristos, pe unde a umblat, în ce locuri a vorbit, între ce oameni a trăit, unde a pătimit, unde a suferit, de unde S-a înălţat la cer.
Toate aceste locuri au devenit Locuri Sfinte şi creştinii din toată lumea doresc să le viziteze. Pe lângă Locurile Sfinte din Ţara Sfântă sunt şi locurile sfinte ale neamurilor care au primit Evanghelia. Fiecare neam are locurile lui sfinte. Noi ştim că la noi, în fiecare localitate există o biserică, ce este casa lui Dumnezeu, sfântă. Apoi este biserica din satul nostru, în care ne-am botezat. Apoi sunt sfintele noastre mănăstiri, care sunt adevărate case şi prispe ale Cerului şi ale lui Dumnezeu şi grădini ale Maicii Domnului. La sfintele mănăstiri mergem cel puţin o dată pe an, la această sărbătoare, cum mergea Mântuitorul la templu. Mai sunt locurile făcătoare de minuni. Sau moaşte de Sfinţi, trupuri neputrezite şi frumos mirositoare ale creştinilor care au trăit viaţa în oglindă cu poruncile lui Dumnezeu. S-au umplut de har, iar trupurile lor nu au fost stricăcioase ca trupurile obişnuite, care se dau pământului şi ţărânei şi fac minuni şi vindecări de boli trupeşti şi sufleteşti. Când mergem spre aceste locuri facem un pelerinaj. Plecăm de acasă cu gândul la Dumnezeu.”
Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a enumerat mai multe din motivele pentru care mergem în pelerinaj în locurile sfinte de la noi sau din Ţara Sfântă.
Binecuvântarea a două clopote
După Vecernie, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a binecuvântat două clopote, de 1.700 kg, respectiv 1.000 kg, turnate la cunoscuta turnătorie de clopote Blotor din Satulung, în Protopropiatul Chioar, şi aduse recent la mănăstire, contravaloarea lor fiind suportată de credincioşi prin sumele adunate timp de patru ani. Aici s-a arătat cât pot face cu puţin cei mulţi împreună, informează Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”.
