Suntem și ne manifestăm în contemporaneitate, deși Hristos, ieri, azi și în veci, este același (Evrei 13, 8). Chiar dacă ne aflăm în Sfânta Biserică, în casa lui Dumnezeu care este în același timp și casa noastră, trebuie să predomine arta și bunul gust în duhul tradiției autentice, ortodoxe, loc care ne predispune la rugăciune, meditație și contemplare.
Spațiul bisericii este considerat locul cel mai înalt duhovnicește unde care rugăciunea trebuie să atingă cele mai înalte culmi ale desăvârșirii noastre. Însă, pentru ca să se întâmple acest lucru trebuie creată, amenajată și o stare exterioară pentru o liniște interioară: o liniște a interiorului spațiului de cult, în care sacralitatea începe din curtea bisericii și culminează cu Sfântul Altar.
Ne rămân întipărite în minte, nouă, tuturor, celor care participăm la târnosirea unei biserici, aceste cuvinte înțelepte și pline de adevăr ale Preasfințitului Părinte Iustin, care este un fin observator al lucrurilor care se petrec: „noi trebuie să aducem ca ofrandă lui Dumnezeu darurile cele mai frumoase și mai deosebite pentru a fi așezate în Casa Domnului”; este întocmai cum ne spune stihira: „această casă Tatăl o a zidit, această casă Fiul o a întărit, această casă Duhul Sfânt o a înnoit, a luminat și a sfințit sufletele noastre”.
Mai departe aș îndrăzni să spun faptul că ar mai trebui „eliminate” din biserici stranele tip „bancă” deoarece nu au nicio legătură cu ortodoxia și nici cu cântarea! Este inadmisibil, din punct de vedere liturgic, ca să se stea jos atunci când cântărețul bisericesc cântă lui Dumnezeu în timpul slujbei; iar asemenea de cazuri nu sunt deloc puține. Nu se cântă niciodată din poziția „șezut”. O astfel de strană mai mult încurcă decât ajută! Părinților dragi, dați deoparte și kitch-urile care denaturează biserica: instalații de brad puse pe catapetesme, candelele artificiale cu lumini neconforme și puzderia de șterguri (prosoape) care „înfrumusețează” biserica și care acoperă duhul și rostul artei. Toate acestea menționate mai sus pot fi consemnate deoparte, în patrimoniul bisericii, pe inventar.
De asemenea, primiți pe elevii seminariști și studenții teologi la strană, primiți tineretul și inundați biserica cu tineri, fiindcă întotdeauna vor avea câte ceva de spus și de cântat. Vocile lor tinerești, chiar dacă sunt la început de drum, nu trebuiesc înlăturate din preajma slujbelor liturgice în schimbul unor voci mult prea obosite și încărcate fizic de căruntețile timpului; nimeni nu este veșnic!
Este nevoie să construim o ortodoxie autentică, iar schimbarea ar trebui să pornească de la fiecare în parte, din interior spre exterior, și invers.
Nu mai există Adolf Nikolaus von Buccow în adevăratul sens al cuvântului iar Ortodoxia a triumfat în țara noastră! Să nu mai spunem că „așa e tradiția” sau că „așa face părintele, așa fac și eu”. Să nu construim obiceiuri neconforme, departe de realitate ci doar în lumina Sfinților Părinți ai Bisericii și în duhul Sfintei noastre Tradiții.
Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu
1 Comentariu în această postare
Horțu Liliana
Amin