Final de eră în fotbal. Cristiano Ronaldo spune că se pregătește de retragere - 9 ore în urmă
Constantin Brâncoveanu, domnul care nu și-a lepădat credința nici în fața morții - 11 ore în urmă
Clipa de natură - 12 ore în urmă
Aur pentru România la Europene! La numai 15 ani, Aniela Tudor este campioană europeană la sărituri - 14 ore în urmă
Noi ne topim, Antarctica îngheață. O planetă care știe să ne amintească de extreme - 15 ore în urmă
Casa Verde se schimbă în 2026: banii merg către baterii, nu către panouri - 15 ore în urmă
Cinci seri de film sub cerul liber, la Sighetu Marmației. MMIFF 2026 vine la Muzeul Satului - 16 ore în urmă
David Popovici a primit oficial distincția pentru cel mai bun înotător european al anului 2025 - 19 ore în urmă
Părintele Constantin Necula revine la Baia Mare pe 21 august - 20 de ore în urmă
Motorina s-a ieftinit de azi. În unele benzinării a coborât deja sub 10 lei pe litru - 21 de ore în urmă
Arhid. Adrian Dobreanu: Poate un creștin să fie cuprins de vreun demon?
Pericopa evanghelică din duminica a 23-a după Rusalii ne relatează o altă minune săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos, și anume, vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor, cf. Luca 8, 26-39.
Trecând peste partea de exegeză, de interpretare a acestei întâmplări din activitatea dumnezeiască a lui Hristos pe acest pământ, s-ar cuveni poate, să discutăm despre ceea ce înseamnă a fi demonizat. Poate un creștin să fie cuprins de vreun demon?
Sfânta Scriptură nu oferă lămuriri clare și precise dacă un creștin poate fi cuprins de demon, pentru că există o deosebire destul de clară între a fi demonizat, adică cuprins de diavol, de cel rău, sau, de a fi influențat într-un fel sau altul de către un demon. Majoritatea exegeților afirmă faptul că demonizarea înseamnă faptul că un demon (sau mai mulți) poate avea controlul complet asupra persoanei, pe când influențarea înseamnă împingerea spre săvârșirea păcatelor și a tuturor relelor.
Desigur, Dumnezeu poate îngădui diavolului să îl ispitească pe om, însă Hristos ne oferă și cele două arme duhovnicești care pot sta împotrivă: „acest neam de demoni nu iese numai cu rugăciune și cu post” (Matei 17, 21).
Pe de altă parte, într-un creștin adevărat, probabilitatea ca un demon să își facă un locaș în persoana respectivă este infimă, dar, diavolul caută mereu război cu creștinii, cu toate persoanele iubitoare de biserică, de spovedanie și euharistie, dar nu cu vreun demon care se îi posedează; sunt două lucrări diferite ale celui rău, pentru faptul că „Duhul Sfânt trăiește în cei credincioși” (cf. Romani 8, 9-11). Spre exemplu, părintele arhimandrit Antonie Stilianakis afirmă că „atunci când demonul îl posedă pe om în întregime, acela nu se mai poate controla, strigă şi trece la fapte și gesturi autodistrugătoare”.
Cred că fiecare dintre noi putem avea un „demon” într-un sens mai larg al cuvântului: demonul invidiei, al urii, al desfrânării, al vorbirii de cele deșarte, al crimei (sinucidere, avort, eutanasie), al lenei, al înjurăturilor și așa mai departe. Singurul tratament este unirea cu Hristos, prin Sfânta Împărtășanie, participarea cât mai deasă la slujbele bisericii, fapte bune și milostenie; numai așa îl putem alunga pe Satana, pentru totdeauna, din jurul nostru!
Arhid. Adrian Dobreanu














