14 iunie 2026, prof. univ. dr. Teodor Ardelean împlinește 75 de ani - 24 minute în urmă
Prognoza meteo Maramureș, duminică 14 iunie 2026 - 1 oră în urmă
Simona Halep, final de capitol: „Mulțumesc, România!” - 2 ore în urmă
Convocări de la CSS Sighet la lotul național U14 pentru FIBA Youth Development Fund - 12 ore în urmă
Serbarea Forumului Democrat German din Baia Mare, 30 de ani de tradiție, cultură și comunitate - 13 ore în urmă
O zi de școală în fosta Mănăstire Piaristă - 13 ore în urmă
Jurnal de Mondial: Turneul final a început. Fotbalul mare încă nu - 15 ore în urmă
Lecție inedită de cultură muzicală pentru elevii Școlii Gimnaziale „Al. I. Cuza” din Baia Mare - 15 ore în urmă
Un grup de copii din Sighetu Marmației a făcut o incursiune în patrimoniul Muzeului de Istorie și Arheologie din oraș - 16 ore în urmă
Un singur „zimbru” în lotul României A pentru ultimul meci din Toyota Challenge - 16 ore în urmă
Maramureșul intră într-o perioadă în care apa devine o resursă tot mai vulnerabilă
Problema apei nu mai este de mult un subiect teoretic în România. În ultimele luni, tot mai multe date și observații din teren arată același lucru: lipsa precipitațiilor începe să devină o realitate îngrijorătoare, mai ales în zone precum Țara Crișurilor și Maramureșul.
În bazinul hidrografic al Crișurilor, situația este deja descrisă oficial ca fiind critică. Potrivit datelor monitorizate, în luna martie 2026 nu s-au înregistrat precipitații la niciuna dintre stațiile de măsurare, deși normalul perioadei ar fi fost în jur de 50 l/mp. Practic, deficitul a fost total, iar efectele se văd deja în scăderea nivelului lacurilor și în afectarea culturilor agricole.
Nici Maramureșul nu stă mai bine. Din observațiile meteorologice locale reiese că începutul primăverii a fost dominat de zile fără precipitații semnificative, cu cer mai mult senin și o lipsă constantă de ploi, chiar dacă, pe alocuri, am avut zile cu precipitații slabe. Acest tipar, repetat pe parcursul mai multor săptămâni, duce inevitabil la acumularea unui deficit major de apă.
Un exemplu care atrage atenția este zona Stâna de Vale, cunoscută în mod tradițional pentru cantitățile mari de precipitații, uneori chiar record. Acolo unde ploaia era o obișnuință, acum lipsa ei devine vizibilă. Dacă în trecut valorile erau peste medie, în prezent se ajunge la situații în care precipitațiile sunt aproape inexistente.
Această schimbare nu mai poate fi ignorată. Nu este vorba doar despre un an mai secetos, ci despre un tipar care începe să se repete. Seceta nu mai este o excepție, ci pare să devină o regulă în anumite perioade ale anului.
În acest context, apare tot mai des ideea că nu este suficient să vorbim despre schimbări climatice doar la nivel teoretic. Specialiștii discută de ani de zile despre soluții: sisteme de irigații moderne, reținerea apei prin lacuri de acumulare, împăduriri sau tehnologii de gestionare a resurselor de apă. Problema este că multe dintre aceste soluții rămân la stadiul de plan.
Realitatea din teren arată că este nevoie de intervenții concrete, nu doar de analize. Pentru că, dacă zone cunoscute pentru precipitații abundente ajung să se confrunte cu lipsa apei, atunci semnalul este clar: echilibrul natural începe să se schimbe. Iar întrebarea nu mai este dacă trebuie făcut ceva, ci cât de repede se poate face.
Sursa informații și FOTO: Serviciul de voluntariat montan
Vasile Petrovan
Citește și:








