Muzeul Satului din Baia Mare deține multe comori pe care sunteți și dumneavoastră invitați să le descoperiți.
Reprezentanții instituției ne vorbesc azi despre cămașa cu ciupag din Țara Lăpușului.
„Cămașa cu ciupag din Țara Lăpușului – identitate, măiestrie și simbol
Situată în sudul județului Maramureș, zona etnografică a Lăpușului te îndeamnă să o descoperi în toată splendoarea sa, de îndată ce zărești primele peisaje naturale și culturale ale zonei. Bisericile de lemn ridicate până sub streașina cerului, văile cu apă lină, arhitectura tradițională, portul popular și elementele de patrimoniu cultural imaterial spun povestea unui loc care deține o impresionantă moștenire culturală.
În luna iunie, poposim pentru o clipă în acest ținut încărcat de istorie și tradiții, pentru a descoperi una dintre cele mai deosebite cămăși ale portului tradițional din Țara Lăpușului, cămașa cu ciupag.
Cămașa, element definitoriu al portului tradițional, redă prin complexitatea ei o varietate de forme de expresie întâlnite în cromatică și ornamentație, marcând totodată statutul social și material al purtătoarei, vârsta, ocaziile și apartenența la o anumită zonă etnografică.
Cămașa cu ciupag, a cărei poveste vă invităm să o descoperiți astăzi, datează de la începutul secolului al XX-lea și se află în patrimoniul Muzeului Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș din anul 1971. Aceasta a fost achiziționată de către Sabin Șainelic, muzeograful care a pus bazele colecțiilor Muzeului de Etnografie din Baia Mare, reușind să redea într-o manieră complexă cele mai importante aspecte ale satului tradițional din județul Maramureș.
Povestea cămășii a început în urmă cu mai bine de o sută de ani, în localitatea Cupșeni, unde mâinile pricepute ale unei tinere, viitoare neveste, au cusut însemne și simboluri menite să făurească noi povești pentru o viață întreagă.
Confecționată din pânză țesută în două ițe, dintr-un amestec de fire de cânepă și bumbac, cămașa păstrează cel mai vechi tip de croi al cămășii românești, fiind regăsită și sub denumirea de „cămașă rumânească”.
În jurul gâtului, pânza este puternic încrețită, gura cămășii este la spate, iar ornamentul principal al cămășii este amplasat în partea din față, pe piept, la baza gulerului. Acesta are formă trapezoidală (formă dată de fixarea cutelor mai strâns sub guler) și este realizat printr-o tehnică deosebită: pe partea din față a cămășii se formează cutele prin încrețire (pe verticală), iar modelul, realizat din fire colorate, este cusut pe orizontală, printre cute și pe deasupra acestora (cusut pe crețuri).
Motivele ornamentale redate sunt inspirate din viața de zi cu zi a omului din mediul rural. Fie că se inspira din natură, din gospodărie ori de la muncile câmpului, femeia își alegea motivele cu multă atenție și asumare, cămașa fiind o importantă marcă socială în cadrul comunității rurale. Mai mult decât atât, aceasta însoțea omul pe toată durata vieții, atât la marile sărbători, cât și la muncile câmpului.
Registrul ornamental de pe ciupag este format din motive geometrice și scheomorfe, cusute cu fire de bumbac policrom (roșu, albastru, verde și galben). În partea de jos, ciupagul prezintă o bandă ornamentată cu aceleași motive, geometrice și scheomorfe, acestea fiind regăsite și pe gulerul îngust de un centimetru, însă la dimensiuni reduse. Pe părțile laterale ale ciupagului se află câte un registru ornamental simplu, cusut cu cheiță dublă, iar sub ciupag se observă alte patru registre ornamentale simple, de forma unor șire, cusute cu fire de bumbac negru și roșu (două dintre ele sunt cusute cu cheiță dublă, iar celelalte două prezintă motive geometrice).
Mânecile cămășii pornesc de la gât, sunt prinse prin încreț și cusute cu cheiță dublă, realizată din bumbac roșu și negru. La subraț a fost adăugat câte un „pui” pentru a da lejeritate mișcării. Peste cot, cămașa prezintă „pene”, un registru ornamental ales în război, printre fire, cu motive fitomorfe. La baza mânecilor regăsim bezerii (volanul), formați prin încrețirea materialului, iar pe încreț au fost cusute motive geometrice. Bezerii prezintă în partea de jos două registre ornamentale alese în război, cu fir roșu și negru: unul simplu, punctat, și al doilea cu motive geometrice, în continuarea cărora a fost cusută cipca (dantelă), croșetată cu bumbac alb și tivită cu bumbac roșu.
Cămășile autentice, specifice Țării Lăpușului, păstrează printre motivele cusute sau alese în război gânduri, simboluri și expresii ale comunităților rurale de pe Valea Lăpușului.
Cusute cu grijă, îndeosebi în serile lungi de iarnă, acasă sau în șezători, acestea împletesc printre fire timpul, iscusința și credința lăpușencelor, reflectând legătura omului cu natura, dar și apartenența acestuia la neam și comunitate.
Dornice de a confecționa straie cât mai frumoase pentru cei ai casei, femeile lucrau luni în șir pentru realizarea unei astfel de cămăși, care avea să fie purtată în cele mai importante etape ale vieții și la cele mai mari sărbători de peste an.
Păstrând simboluri transmise din generație în generație, fiecare cămașă cusută la lumina lumânării sau a lămpii rămâne mărturie a creativității, priceperii și hărniciei creatoarelor de frumos.
Chiar dacă au trecut mai bine de o sută de ani din momentul în care cămașa a fost confecționată, povestea acesteia nu s-a încheiat. Ea continuă cu fiecare generație care își dorește să se regăsească, să își descopere identitatea sau să își aducă aminte de locurile natale.
Cămașa tradițională reprezintă un important simbol al identității și al valorilor culturale, al vieții autentice și al artei populare românești.
Cămașa cu ciupag din Țara Lăpușului poate fi admirată în Casa Bozânta Mare din Muzeul Satului, în cadrul expoziției „Firul vieții: de la naștere în veșnicie”, de luni până duminică, între orele 10:00-18:00. Vă așteptăm cu drag”, scrie Gabriela Filip, muzeograf.
