Proiectul ”Preotul Vasile Lucaciu – promotor al Proiectului Marii Uniri” – realizat de Consiliul Județean Maramureș, în colaborare cu Asociația de Cercetare, Consiliere și Promovare Socială Baia Mare (ACCPS) – s-a derulat la Roma și Vatican și s-a concretizat în importante întâlniri, dar și într-o conferință internațională dedicată ”Leului de la Șișești”. Dincolo de experiențele inedite, cu înaltă încărcătură spirituală, în cadrul întâlnirilor și discuțiilor purtate cu oficiali italieni, s-au conturat premisele unor colaborări durabile între mediul universitar italian și cel maramureșean.
Prof. univ. dr. Petru Dunca, conducător de doctorat în cadrul Școlii Doctorale de Filosofie și Comunicare din cadrul Universității Tehnice din Cluj-Napoca ne-a vorbit despre importanța acestei vizite pentru mediul academic maramureșean.
– Ce-a însemnat vizita delegației maramureșene la Roma și Vatican, din perspectiva unei posibile punți de colaborare cu Școala Doctorală de Filosofie și Comunicare?
– Putem vorbi aici de două paliere. Pe de-o parte, legătura directă cu Sfântul Scaun, în cadrul căreia am avut întâlniri cu personalități de excepție, culminând cu întâlnirea cu Sanctitatea Sa, Papa Francisc. Am avut onoarea și bucuria spirituală de a-i oferi Sfântului Părinte lucrarea lui Tiron Albani ”Vasile Lucaciu – «Leul de la Șișești»”, de a vizita Universitatea Propaganda Fide – Centrul mondial al misionarilor Bisericii catolice, spațiu în care au fost pregătiți preoții misionari din întreaga lume. Am avut discuții cu doamna Marina Cavallini, consilier Relații Internaționale din cadrul Consiliului Rectorilor Universităților Italiene. Dânsa a contactat mai mulţi rectori de la universităţi de prestigiu şi şi-au exprimat această dorinţă de a colabora și cu noi, mai ales că Universitatea Tehnică din Cluj Napoca este a treia din România din multe puncte de vedere.
Un alt palier al vizitei a cuprins întâlniri ale colegilor mei, prof. George Achim din cadrul Școlii Doctorale de Filologie, a domnului prorector prof. Petrică Pop-Sitar și al domnului Mircea Fărcaș – decan al Facultății de Litere, cu arhiepiscopul Rino Fisichella, unul dintre cei mai mari specialiști din lume în drepturile omului, care urmează să susțină o conferință în Baia Mare”.
Co-tutela, șansa de a studia în Italia și de a avea un al doilea profesor îndrumător
”La nivel de doctorat, fiecare ne-am prezentat deschiderile şi posibilităţile de realizare a unor parteneriate. Și vorbim în special de parteneriate în sistem cotutelă. Noi acum lucrăm la un document pe care să-l înaintăm în scurt timp, în care prezentăm toate domeniile pe care le supunem acestui proces de colaborare cu universităţile italiene. Şi domeniul Școlii Doctorale de Filosofie va fi unul din cele prioritare. De fapt, o exigenţă a şcolii doctorale este aceea de a realiza doctorate în co-tutelă cu universităţi străine”.
– Ce-ar însemna aceasta, efectiv, pentru studentul doctorand?
– Co-tutela oferă doctorandului șansa de a merge să studieze în Italia la universităţi care sunt extrem de bine consolidate din punct de vedere informaţional. Va avea acces la o informaţie pe care nu o poate obţine în România și va putea să facă un alt tip de teză, cu un alt tip de bibliografie, mult mai modernă, mult mai bine actualizată. Pentru că, trebuie să reunoaștem, bibliotecile noastre încă au mult de suferit. Sunt cărţi de ultimă oră în acest domeniu al gnoseologiei, ontologiei, hermeneuticii filosofice, deci domenii care pot fi accesate şi dezvoltate acolo. Prezența în aceste biblioteci, contactele pe care le poate avea, participarea la manifestările de-acolo, constituie experiențe speciale pentru studenții doctoranzi. Pe de altă parte, este foarte important faptul că doctorandul va avea și un al doilea profesor care se va ocupa de el.
Protofilosofia Maramureșului i-ar putea interesa pe partenerii italieni
– Există o filosofie a Maramureşului care s-ar preta oarecum la o punte, din perspectiva unor doctorate în co-tutelă, a unor studii aplicate, legate de acest spațiu?
– Noi am avut lucrări de etno-filosofie. Un mare etno-filosof este Ernest Bernea, care se referă nu numai la Maramureş, dar abordează, din perspectiva mentalului colectiv tradiţional, concepte filosofice, cum sunt conceptul de spaţiu, conceptul de timp, conceptul de existenţă, de viaţă, de moarte, deci raportul nostru cu universul, dar din perspectiva unei gândiri tradiţionale-ţărăneşti profunde. Sigur, am avut şi alte lucrări al regretatului profesor Ioan Hotea. Noi am colaborat în domeniul etnologiei şi antropologiei culturale cu doamna Cristina Papa de la Universitatea Sapienza din Roma, dar lucrurile se pot dezvolta şi în domeniul filosofiei. Am putea să găsim similitudini între documentele despre societăţile tradiţionale din Italia şi ceea ce avem noi în spaţiul Maramureşului, un spaţiu extrem de profund din perspectiva în care țăranul interpretează lumea. Mă gândesc şi la ideea de a valorifica corpusul oralităţii noastre de la ceea ce se întâmplă sub raport de discurs ritual, la nivelul riturilor de trecere. Pentru că fiecare rit de trecere are un anumit discurs de mare încărcătură filosofică, fie că este vorba de naştere, de nuntă, de moarte. Este un teren care poate fi valorificat şi vom găsi deschiderea necesară, pentru că Maramureşul păstrează în profunzime aceste concepte fundamentale. Este un fel de protofilosofie. Este un alt tip de discurs pe care îl dezvoltă această protofilosofie.
Educația reprezintă șansa observării adevăratelor modele
– În cadrul Conferinței Internaționale dedicate lui Vasile Lucaciu s-a vorbit mult despre activitatea sa, despre rolul pe care l-a avut în Marea Unire din 1918. Cu alte cuvinte, s-a prezentat exemplaritatea unui destin, a unui om. Cum e modelul Lucaciu în comparație cu modelele de azi? Sau, cu falsele modele…
– Şi în ziua de azi avem modele, dar probabil sufocate de această dinamică a fenomenelor nesemnificative. Modelele, adică oamenii care gândesc cu profuzime, sunt printre noi. S-a produs însă o falie enormă cu perioada stalinistă şi ceauşisto-comunistă în care modele exemplare au fost uitate şi interzise, au fost persecutate. Şi-atunci e foarte greu să revii cu acest modele exemplare. Din discuțiile pe care le am cu studenții, observ că sunt foarte receptivi. Ei nu cunosc aproape nimic despre acea zonă a spiritualităţii româneşti şi europene. Rolul nostru este de a prezenta, de a repune în discuţie acest mari valori, exemplare care cultivă cele trei mari repere fundamentale ale umanităţii: binele, adevărul şi frumosul. Acum, sistemul mass-media s-a dezvoltat foarte mult tehnologic, dar a scăzut foarte mult conţinutul, iar eroii negativi sunt mai spectaculari într-un fel în ochii unui tânăr care este suficient de mimetic. Mass-media nu cultivă ideea omului de succes, merg pe elemente banale, triviale, şi-atunci noi ne hrănim subconştientul cu aceste informaţii şi ne formăm o imagine negativă chiar şi despre ceea ce suntem noi. Adică ne formăm o imagine negativă chiar despre spaţiul nostru spiritual care este România. România are suficiente modele, numai trebuie să le vedem. Şi cine poate oferi şansa observării acelor modele? Educaţia!
Dana G. BUZURA
