Credința nu se măsoară, uneori, numai în cuvinte, ci mai degrabă se regăsește în suflete. Totuși, credința transformă cuvintele în sunete, generând muzică și, astfel, trăiri pure. Într-o societate în care credința pare a nu fi „la modă”, sunt și tineri care dovedesc contrariul.
Un exemplu este băimăreanca Nicoleta Iulia Câmpan, în vârstă de 19 ani. Ea a devenit parte din una dintre cele mai unite parohii din Maramureș, Sfântul Iosif Mărturisitorul din Baia Mare.
Nico s-a remarcat, în prima fază, prin modul în care interpreta colindele la sărbătoarea Nașterii Domnului. Atât ÎPS Justinian, cât și PS Iustin, i-au remarcat calitățile vocale. Recent, ea a interpretat priceasna “La Tine vin, Măicuță”, alături de Grupul pslatic Theologos din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, interpretare pe care ați putut-o asculta pe pagina de Facebook a DirectMM.ro. Însă, Nico surprinde prin maturitatea ei, atât socială, cât și artistică, dar și prin modul ei religios de a vedea lucrurile, în condițiile în care mulți cei de vârsta ei, așa cum am spus, nu înțeleg ideea de credință.
Cătă Țineghe: Ești absolventă a Seminarului Teologic. Ce înseamnă asta pentru o fată?
Nicoleta Iulia Câmpan: În primul rând, în Seminar nu m-am simțit ca la un liceu, ci, mai degrabă, ca într-o familie. Când am intrat în clasa a 9-a, credeam că voi fi intimidată de prezența atâtor băieți, însă, spre surprinderea mea, în clasele mixte erau mai multe fete decât băieți, astfel m-am adaptat mult mai ușor. În al doilea rând, pe mine m-a atras foarte tare partea de teorie a teologiei. Îmi plăceau, în special, Liturgica și Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Pentru mine, chiar dacă sunt fată, totul a fost fascinant.
Cătă Țineghe: Cânți de mică. Te-ai evidențiat în Parohia Sfântul Iosif Mărturisitorul. În ce mod?
Nicoleta Iulia Câmpan: Mergând de mică la biserică împreună cu părinții, am început să cânt pricesne, prima dată prin casă, iar apoi, încet, încet, am cântat seara, la Slujba Vecerniei, până când mi-am făcut curaj să cânt și la Sfânta Liturghie. Evident, am avut emoții la început, însă modul în care interpretarea mea a fost primită de credincioși m-a motivat și m-a făcut să îmi doresc din ce în ce mai mult să intonez cântări de slavă pentru Dumnezeu.
Cătă Țineghe: Ai fost admirată, pentru interpretările tale, atât de ÎPS Justinian, cât și de PS Iustin. Ce a însemnat asta pentru tine? Un exemplu, întrunirile de Crăciun.
Nicoleta Iulia Câmpan: Țin minte că mergeam în fiecare an, de Crăciun, împreună cu membrii Consiliului Parohial al Parohiei Sfântul Iosif Mărturisitorul, să-l colindăm pe ÎPS Justinian, dar și pe PS Iustin. Simțeam o liniște sufletească imensă atunci cand îi intalneam, iar binecuvântarea pe care o primeam de la ÎPS Justinian îmi întărea acea liniște și îmi umplea inima de bucurie. Însă nu doar Crăciunul era un prilej de întâlnire cu cei doi Arhierei, ci și data de 28 mai, data la care ÎPS Justinian își serba ziua de naștere, a făcut ca și eu să merg de câteva ori să îi urez „La mulți ani”. Cu PS Iustin am avut privilegiul de a mă întâlni la hramuri și cel mai des la Catedrală, în duminicile în care era Liturghie Arhierească.
Cătă Țineghe: Ce îți place mai mult să cânți și de ce? Ce muzică asculți și ce nu?
Nicoleta Iulia Câmpan: Cel mai mult îmi place să cânt muzică populară, am făcut 3 ani de canto popular la Școala de Artă Populară „Liviu Borlan”, iar în posturi, în special, îmi plac pricesnele, respectiv colindele. Ca orice tânăr, ascult muzică ușoară sau de petrecere, însă, sinceră să fiu, nu îmi place muzica rock, clasică sau opera.
Cătă Țineghe: Ce îți dorești să faci pe viitor în plan profesional? Implică și muzica?
Nicoleta Iulia Câmpan: Momentan sunt studentă în anul I la Facultatea de Litere, Departamentul de Pedagogie a Învățământului Primar și Preșcolar și aș dori să profesez în învățământ. Muzica este marea mea pasiune, nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar pe cât e posibil, încerc să profit de acest dar pe care l-am primit de la Dumnezeu.
Cătă Țineghe: Ce crezi că înseamnă credința în vremurile grele prin care trecem?
Nicoleta Iulia Câmpan: În vremurile pe care le trăim pentru unii e greu să își păstreze credința. Cred că cel mai mare „inamic” al credinței este ispita, după cum spunea și ÎPS Justinian, cea mai mare frică a lui nu era moartea, ci ispita. Dacă ai un duhovnic bun, dacă ești un practicant ortodox și dacă ești un om moral, cu frică de Dumnezeu, ai toate ingredientele pentru a-ți păstra vie credința cea dreaptă. Nu trebuie să ne fie rușine sau frică să ne exprimăm credința, fie prin semnul Sfintei Cruci sau prin apărarea credinței, oricum Dumnezeu ne va da putere să trecem cu bine peste orice încercare pe care viața ne-o pune înainte.
Cătă Țineghe: Ce sfaturi ai putea să dai tinerilor? Sunt două componente. Ce sfat ai da tinerilor care sunt credincioși? Și ce sfat ai da tinerilor care cred mai puțin? În cazul celor din urmă, cum pot deveni mai apropiați de Dumnezeu?
Nicoleta Iulia Câmpan: Pentru tinerii credincioși, singurul sfat pe care îl am este să sporească credința lor și faptele bune, să încerce să aducă un număr cât mai mare de semeni ai lor în Biserica lui Hristos. La fel ca și în cazul tinerilor credincioși, cât și în cazut tinerilor mai puțin credincioși, educația pornește de acasă. Dacă părinții, bunicii sunt practicanți ai ortodoxiei, merg cu regularitate la biserică și tinerii și copiii vor face la fel, vor fi păstrători de credință. Dacă, însă, părinții nu merg atât de des la biserică, nu își învață copiii să se roage sau uită de existența lui Dumnezeu, aducându-și aminte de El doar atunci când sunt în nevoi, și tânărul va face la fel ca părinții săi. Pe deasupra, apar anturajele „nu e cool să mergi la biserică” / „Crezi în Dumnezeu? Ești un bătrân!”. Acestea influențează comportamentul și gândirea, degradând credința din sufletul tânărului. Cu alte cuvinte, părinții au rolul de a da un exemplu tânărului depre cum se comportă un bun creștin, iar mai apoi, părinții slujitori ai Sfintelor Altare îi vor ajuta pe tineri să întărească ceea ce părinții au început să clădească în sufletele copiilor lor.
Cătă ȚINEGHE
