Șindrila de lemn (dranița) este folosită pentru a acoperi casele tradiţionale și bisericile de lemn. Iar pentru că Maramureșul este renumit îndeosebi pentru construcțiile din lemn, drănițitul este un meșteșug trecut din generație în generație sau, de multe ori, învățat prin ucenicie.
Chiar dacă acum trăim alte vremuri, mai moderne, acesta nu a dispărut nici azi din județul nostru, însă este tot mai rar.
„Drănițitul nu a dispărut nici azi în Maramureș, deși este tot mai rar. Dranițele (șindrilele) însă nu mai sunt ce au fost cândva.
În vremurile mai îndepărtate pentru obținerea lor erau tăiați molizi crescuți pe pantele nordice, mai întunecate. Dranița este făcută doar din lemn de molid, care e un lemn de rezonanță. Era important ca molizii să nu fi crescut așa de repede precum cei de pe pantele însorite, care au lemnul mai moale.
De asemenea, copacii erau tăiați doar în perioada de pauză vegetativă, adică iarna, când lemnul este înghețat. Bătrânii mai spun că erau alese doar zilele cu lună plină. Exista credința că astfel lemnul nu va putrezi așa ușor”, explică Constantin Ioan Lazu, inițiatorul proiectului Maramureșu’ Meu.
L.C.H.
Citește și
„Maramureşu’ Meu” – proiectul de suflet al unui maramureșean care locuiește departe de casă; „Nu am plecat niciodată din el, cu sufletul sau cu gândul”
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
