Tânărul artist Daniel Breban a transmis pe rețelele de socializare un mesaj emoționant despre identitate, tradiție și rostul profund al portului popular românesc.
Într-o postare însoțită de fotografii realizate în straie de sărbătoare, alături de mama sa, Daniel vorbește cu sinceritate despre riscul pierderii valorilor autentice și despre nevoia urgentă de a cerceta și de a păstra cu grijă moștenirea lăsată de străbuni.
Redăm mai jos mesajul integral:
„Portrete: eu și mama, în straie de sărbătoare, acasă, undeva prin Țara Chioarului, august 2025.
Vă invit să citiți și câteva gânduri de-ale mele:
În satele de munte și coline ale Țării Chioarului, timpul n-a curs nepăsător. Aici, românul și-a țesut veșmântul nu doar pentru a-și acoperi trupul, ci pentru a-și scrie sufletul în pânză — fiecare cusătură este o rugăciune, o amintire, o dorință nespusă sau o formă de demnitate. Hainele tradiționale aveau rost, erau o formă de expunere nu numai a statutului financiar și social, ci și a creativității. Nimeni nu are cum să știe ce trăiri sufletești avea femeia care le confecționa, câte lacrimi poate s-au vărsat, ce prilej de bucurie avea sau ce hori cânta în timpul acestui proces migălos. Toate acestea contribuiau în taină la energia operelor de artă, energie care se simte până și azi.
În vremurile noastre, tot mai puțini înțeleg aceste valori. Comercialul ne-a acaparat, ne-a orbit cu promisiunea noului. După ‘89, unii au pus straiele pe foc. Alții le-au dat pe nimic, vrăjiți de modern și noi posibilități. Păcat… acum… le-am scoate de unde nu mai sunt, dar rar le mai găsim!
Am uitat că, pe lângă valoarea sufletească, hainele purtau semnele locului, că după o cusătură, un model sau o culoare, puteai ști de unde vine omul, că ne deosebeam frumos și firesc prin mici detalii…
Unii au început să le readucă în viață, dar mai degrabă a rezultat o reinventare, adesea neplăcută, uneori alunecând în kitsch. Nu zic că e greșit, folclorul e viu și se transformă, dar transformarea trebuie să fie înrădăcinată în cercetare și respect.
Problema e că nu cercetăm. Nu întrebăm. Nu căutăm. Și totuși, comoara de dovezi încă există în cărți vechi, în poze, în amintirile bunicilor și străbunicilor, sau, cu puțin noroc, în lăzile și dulapurile date uitării.
Uneori, cei care cunosc aceste aspecte și vor să împărtășească se lovesc de anumite păreri și refuzuri care contrazic vehement: „Nu era așa, la noi nu se purta așa!” — dar fără susținerea părerii cu dovezi, din lipsă de cunoștințe și cercetare corespunzătoare, sau uitare… Și totuși… am întâlnit și persoane care păstrează aceste valori cu sfințenie, reușind să-mi umple sufletul de bucurie.
În Chioar și nu numai, s-a ajuns uneori, din nefericire, la confecționarea unor „straie populare” care n-au nicio legătură cu adevărul istoric sau estetic. Unele devin caraghioase, lipsite de gust și, mai grav, golite de suflet. Iar când computerele încep să coasă pentru noi, pierdem tot: suflet, frumusețe, trudă, rost. Unii au început să poarte straie aparținând altor zone etnografice, atribuindu-le Țării Chioarului.
Scriu aceste rânduri din suflet, pentru toți cei care iubesc tradiția, care o respectă, o prețuiesc sau simt că ar vrea să se apropie de ea.
Închei prin a spune: cercetați, căutați, iubiți și aveți grijă de moștenirea pe care ne-au lăsat-o strămoșii noștri! 🤍
Fotografii realizate de doi studenți talentați din Berlin: Martha Roschmann și Robert Kwaß”, a scris Daniel Breban pe rețelele de socializare.
Citește și
Daniel Breban aduce în Maramureș Marele Premiu și Trofeul Festivalului-concurs pentru tineri interpreți „In memoriam Vasile Conțiu”
