Ne aflăm în Săptămâna Mare, iar în fiecare casă pregătirile pentru Paști au început. Se face curățenie, cumpărături, toată lumea e pe grabă.
Și pe vremuri în această perioadă era forfotă și mare pregătire, însă atunci activitățile erau puțin diferite față de cum sunt acum. Aflăm prin intermediul celor de la Centrul Culturii Tradiționale Maramureș (Corina Isabella Csiszár) cum era mai exact atunci.
„Înainte de Paști făcèm căsâle și cuptioarele. Pă jos nu era pod. Și punèm în beci pământ încă de toamna. Și făcèm ciru cela de pământ și cu o mână muruiei tăt frumos, că crăpa pământu în casă. Și ca să sie mândru cum îi acuma parchetu și să sie drept. Și în cuptior mă băga mama și muruiem înlontru. Să punè numa apă și ageagu cela, alta nimic nu să punè. Și p-afară șătrile o fo liptite cu pământ cum le-o făcut și era mol. Aducèm mol și-l punèm d-amoi cu apă caldă și văruiem cu meselău. Și era un albastru, nu chiar ca ceriu, să aducè de la râu, este și amu pă la noi, mol de-acela. Era un sărin hâd, nu era nici pământiu, nici albastru și era lucios, scliptè parcă după ce să usca. Când eram mai tânără, eu pregătèm” (de la Ioana Hotea, Hoteni, 2021).
„Muruieu casele și dădeau și p-afară și văruieu. Măluie, aduce mol de pân coaste și punea de-a moi și măluie să sie frumos. Api alțî pune pod pă gios, alțî pune cârpe, alțî cu lut. Dacă aducei lut, punei jos și frământai și întorceai cu sapa, puneai paie și baligă de cal. Și tropotei desculț tățî roată, până te îmbătai de cap. Și făceai cu sapa ca să să facă lutu așe ca o pastă. Și văruiam casele cu var și le lipeam” (Colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica, Nr. 72 – 73).
„Femeile făceau curățenie generală, nu era femeie să zică că n-o văruit în casă, era de fapt o igienizare. Dădea cu un strat de var. Fiecare femeie își văruia în casă. Să spălau hainele, în general hainele de sărbătoare, dacă n-o avut haine noi. Vâltorile mergeau zi și noapte fiindcă la noi se spală mult la vâltoare hainele mai groase, pieptare, cioarice, lecrece. Cămașa de sărbători se spală un pic mai cu grijă decât celelalte. Celelalte se puneau într-o bărbânță și jos avea un butoi pe care se puneau două lemne și bărbânța acolo peste. Se puneau hainele deasupra, se punea un cenușar, o bucată de pânză cu leșie, de obicei din paie de ovăz. Și se turna fierbinte peste. Și se lăsa până a doua zi. Apoi la râu se prănicau hainele care erau mai de zâle.
Care erau de sărbătoare, se spălau cu un pic de săpun, mai cu apă călduță, deci cu mai mare grijă, fiindcă nu poți să pui și cămașa de sărbători cu gatiile cu care o fost la arat. Deci un pic mai cu atenție. Se făcea cu lut galben, cum aduc sobarii și fac sobe de teracotă, și cu balegă. Se găsea lut într-un loc După coastă, îi ziceam noi. Și frământau femeile bine, puneau un strat de lut și apoi un strat moale și dădeau pe cuptor, pe jos. Lucrul din casă o fo lucrul femeilor. Bărbatul o fost pe afară, mai cu animalele, mai cu plugul” (Colecția Corina Isabella Csiszár, Memoria Ethnologica, Nr. 70 – 71).
Foto: Daniela Stănoiu
