1926–2026. O sută de ani de la inaugurarea Muzeului Etnografic al Maramureșului la Sighet - 36 de minute în urmă
Băimăreanca Laura Pop, Campioană Națională la Natural Bodybuilding - 1 oră în urmă
Spitalul de Recuperare Borșa face angajări. 15 posturi pentru asistenți medicali, toate pe perioadă nedeterminată - 3 ore în urmă
Maramureșeanul Janos Kiss a ajuns la Mamaia cu bicicleta: 1.000 de kilometri, 11 zile și o misiune pentru copiii cu autism - 3 ore în urmă
Baia Mare, 7 septembrie 1940. O zi care a schimbat orașul și harta României - 4 ore în urmă
Ioan Ardeleanu-Pruncu, 83 de ani și o viață legată de cultura și memoria Sighetului - 4 ore în urmă
Mesajul Preasfințitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, la începutul anului școlar 2026–2027 - 5 ore în urmă
Prognoza meteo Maramureș, luni 7 septembrie 2026 - 5 ore în urmă
6 septembrie 1950: ziua în care județul Maramureș a dispărut de pe harta administrativă - 16 ore în urmă
Sunteți invitați la hramul Mănăstirii „Nașterea Maicii Domnului” Chiuzbaia - 19 ore în urmă
Poliția locală primește undă verde să filmeze intervențiile
De acum înainte, cine se întâlnește cu poliția locală pe stradă are șanse mari să apară și „pe cameră”. Președintele Nicușor Dan a semnat o lege nouă care le dă undă verde polițiștilor locali să poarte camere video, din acelea prinse la piept, și să filmeze ce se întâmplă în timpul intervențiilor, fără să mai ceară acordul nimănui pe loc. Legea a fost deja promulgată și publicată, așa că nu mai vorbim de planuri sau intenții, ci de reguli clare care urmează să se aplice în toată țara.
Pe scurt, polițiștii locali pot porni camera atunci când legitimează pe cineva, când dau amenzi, când intervin într-un scandal, când constată contravenții sau, mai pe românește, ori de câte ori fac treabă „de serviciu” și trebuie să păstreze ordinea sau să protejeze oameni și bunuri. Dacă situația o permite, agenții ar trebui să spună că înregistrează, dar dacă lucrurile sunt tensionate, camera poate merge înainte de explicații. Autoritățile locale au și ele o obligație clară, aceea de a anunța public că polițiștii locali sunt dotați cu astfel de camere, ca să nu fie surprize de genul „n-am știut că sunt filmat”.
Înregistrările nu ajung pe internet și nici nu rămân prin sertare la nesfârșit, cel puțin teoretic. Legea spune clar că imaginile și sunetul pot fi păstrate maximum șase luni, după care trebuie șterse, cu excepția cazurilor în care devin probe într-un dosar sau într-un proces. Cu alte cuvinte, dacă n-a fost nimic grav, filmarea dispare, dacă a fost scandal, rămâne la dosar.
Oficial, scopul legii este unul cât se poate de „curat” să crească transparența și să-i protejeze pe toți, și pe cetățeni, și pe polițiști. Camera ar trebui să arate exact ce s-a întâmplat, cine a ridicat tonul, cine a depășit limita și cine a respectat legea. În practică, unii spun că e bine să fie dovezi clare, alții se întreabă dacă nu cumva ne apropiem, pas cu pas, de o lume în care suntem filmați mai des decât salutați.
Pentru primării, vestea bună este că nu trebuie să scoată toți banii din bugetele locale, pentru că legea permite accesarea de fonduri europene ca să cumpere camerele și sistemele necesare. Așa că, încet-încet, polițistul local cu carnețel și pix ar putea fi înlocuit de polițistul local cu bodycam, memorie digitală și termen de ștergere setat din start.
Una peste alta, legea schimbă regulile jocului în spațiul public. Dacă până acum vorba era „cuvântul tău contra cuvântului agentului”, de acum încolo, de multe ori, va fi „hai să vedem ce zice camera”. Iar asta, fie că ne place sau nu, s-ar putea să aducă mai multă ordine sau cel puțin mai puține povești spuse diferit, după cum îi convine fiecăruia.
Vasile Petrovan












