Dunărea își dezvăluie secretele: epave naziste, muniție, un pod roman și rămășițe de mamut ies de sub ape - 19 minute în urmă
„Noroc bun!” a răsunat din nou la Baia Sprie. Parada asociațiilor miniere din România și Slovacia - 1 oră în urmă
15 august, între credință și tradiție. De ce aceeași sărbătoare poartă mai multe nume - 4 ore în urmă
Așa arată Sfânta Maria Mare la Moisei: o mănăstire veche de secole și o tradiție care continuă să adune generații întregi în jurul ei - 5 ore în urmă
Mese de ping-pong, montate în zonele de joacă de pe malul Săsarului în Baia Mare. Vor urma și altele - 7 ore în urmă
Gravimetrul – proză de Marian Ilea (XXVI) - 8 ore în urmă
Maramureșul, prezent la Catedrala „Sfânta Maria” din Cleveland, SUA. „Comorile Izei”, alături de românii din diaspora - 9 ore în urmă
Oaspeți din Bruxelles și Slovacia, la „Dorul pâinii de Acasă”. Tradițiile Maramureșului, descoperite la Muzeul Satului din Baia Mare - 9 ore în urmă
O nouă carte despre istoria mineritului din Baia Sprie. Gheorghe Muntean continuă povestea unei lumi care a definit orașul - 10 ore în urmă
Găvrilă Hotico Herenta, meșterul din Ieud care a salvat bisericile de lemn ale Maramureșului - 11 ore în urmă
„Noroc bun!” a răsunat din nou la Baia Sprie. Parada asociațiilor miniere din România și Slovacia
Baia Sprie și-a cinstit astăzi, 15 august, una dintre cele mai puternice moșteniri ale sale: mineritul. În cadrul manifestărilor dedicate Zilei Minerului 2026, reprezentanți ai asociațiilor miniere din România și Slovacia au participat la o paradă desfășurată în centrul orașului, însoțiți de Fanfara Baia Sprie. Momentul fusese programat pentru ora 16:30 și a precedat deschiderea oficială a sărbătorii.

Dincolo de caracterul festiv, parada are la Baia Sprie o semnificație aparte. Orașul s-a dezvoltat vreme de secole în jurul mineritului, iar pentru generații întregi mina nu a însemnat doar un loc de muncă. A însemnat ritmul vieții unei comunități, familii în care meseria se transmitea de la tată la fiu, solidaritate între ortaci, dar și riscurile unei profesii dintre cele mai grele.

Tocmai această memorie a fost readusă simbolic în stradă. Steagurile asociațiilor miniere, ceremonialul și prezența delegațiilor din cele două țări au transformat parada într-o întâlnire între comunități care împărtășesc o istorie asemănătoare, construită în jurul minelor și al oamenilor care au lucrat în subteran.

Programul zilei a avut, de altfel, o puternică dimensiune comemorativă.

Înaintea paradei au fost prevăzute încolonarea participanților și deplasarea în acordurile fanfarei, depunerea unei jerbe la Monumentul Fizsely Sándor și un serviciu religios la Biserica Romano-Catolică „Adormirea Maicii Domnului”.

După paradă, manifestările au continuat în Centrul Vechi cu ceremonia oficială, în cadrul căreia au fost programate intervenții ale reprezentanților delegațiilor din Slovacia, acordarea unor medalii aniversare și ceremonia de legare a bandanelor la steagurile asociațiilor miniere.

Ziua Minerului de la Baia Sprie s-a desfășurat în acest an pe parcursul a două zile, 14 și 15 august. Componenta dedicată istoriei a început încă de vineri, când, la Casa de Cultură, a fost lansat volumul lui Gheorghe Muntean, „Mineritul în Baia Sprie de la naționalizare la conservare și închidere (1948–2007)”. Sâmbătă, accentul s-a mutat asupra ceremoniilor, paradei și întâlnirii dintre comunitățile miniere.

Minele din Baia Sprie nu mai funcționează, însă urmele lor sunt pretutindeni: în istoria orașului, în vechile construcții, în fotografii și documente, dar mai ales în memoria familiilor care au avut un miner acasă.

De aceea, o asemenea paradă nu este doar un element spectaculos al unei sărbători locale. Este un mod prin care o comunitate își amintește cine a fost și le arată generațiilor tinere o parte din povestea locului în care trăiesc.

Pentru câteva clipe, trecutul minier al Băii Sprii nu a mai rămas doar în cărți și fotografii. A ieșit din nou în stradă, purtat prin oraș de cei care încă păstrează vie tradiția minerilor. Noroc bun!
Vasile Petrovan















