La 73 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu în închisoarea comunistă de la Sighet, bustul fostului prim-ministru al României, dezvelit în 1993 la București, în prezența lui Corneliu Coposu, ar putea fi adus în Maramureș și amplasat în apropierea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței.

Închisoarea din Sighetu Marmației, în care Iuliu Maniu și-a petrecut ultimii ani ai vieții, a devenit, după căderea regimului comunist, unul dintre cele mai importante spații dedicate recuperării memoriei represiunii politice din România. Acum, orașul ar putea primi și bustul celui care a fost unul dintre artizanii Marii Uniri, președinte al Consiliului de Miniștri și una dintre personalitățile reprezentative ale opoziției democratice față de instaurarea comunismului.
Ieri, 9 noiembrie 2026, președintele Consiliului Județean Maramureș a anunțat intenția de a aduce la Sighet bustul lui Iuliu Maniu, aflat în prezent la sediul Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat din Piața C.A. Rosetti din București. Monumentul, dezvelit în anul 1993, în prezența lui Corneliu Coposu, ar urma să fie donat administrației județene și amplasat în apropierea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Inițiativa intervine în contextul în care PNȚCD trebuie să părăsească imobilul din Capitală, iar acceptarea donației și stabilirea condițiilor de transfer urmează să parcurgă procedurile administrative necesare.
Bustul poartă cu sine și o parte din istoria revenirii României la democrație. În 1993, când a fost dezvelit, Corneliu Coposu, fostul colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu, devenise una dintre figurile reprezentative ale vieții politice de după 1989, după ce petrecuse șaptesprezece ani în închisorile comuniste. Prezența sa la acel moment comemorativ avea o semnificație care depășea caracterul oficial al ceremoniei, fiind și un omagiu adus celui alături de care își începuse activitatea politică și a cărui moștenire încercase să o păstreze în deceniile de represiune.
Anunțul privind posibila mutare a monumentului coincide cu o aniversare importantă din biografia lui Iuliu Maniu. La 10 noiembrie 1928, în urmă cu exact 98 de ani, primul guvern condus de acesta depunea jurământul, într-o perioadă în care Partidul Național Țărănesc devenise una dintre principalele forțe politice ale României interbelice. Omul care participase la înfăptuirea Marii Uniri și condusese Consiliul Dirigent al Transilvaniei avea să ocupe în mai multe rânduri funcția de prim-ministru, înainte ca instaurarea regimului comunist să îi schimbe dramatic destinul.

Arestat în 1947 și condamnat la închisoare pe viață, Iuliu Maniu a fost transferat în august 1951 la penitenciarul din Sighet, unde a murit la 5 februarie 1953, în vârstă de 80 de ani. Trupul său a fost îngropat într-un loc care nu a putut fi identificat cu certitudine, iar absența unui mormânt cunoscut a rămas una dintre paginile dureroase ale istoriei sale. În octombrie 2026, o echipă de specialiști coordonată de istoricul și arheologul Gheorghe Petrov a reluat cercetările pentru găsirea osemintelor fostului prim-ministru, fiind descoperite rămășițe umane a căror identitate nu a fost însă confirmată.
Potrivit informațiilor prezentate, administrația județeană intenționează să pregătească și un parteneriat cu Primăria Sighetu Marmației și cu organizația implicată în cercetările pentru identificarea osemintelor. Deocamdată, transferul bustului rămâne un proiect care necesită aprobările și demersurile instituționale corespunzătoare, fără să existe o dată confirmată pentru amplasarea monumentului.
Dacă inițiativa va fi dusă la îndeplinire, bustul dezvelit în urmă cu 33 de ani, în prezența lui Corneliu Coposu, va ajunge în orașul în care viața lui Iuliu Maniu s-a încheiat și unde memoria sa este păstrată astăzi prin documentele și mărturiile Memorialului. Dincolo de mutarea propriu-zisă a unui monument, gestul ar reuni într-un singur loc imaginea unui om de stat, istoria ultimilor săi ani și amintirea unei perioade în care dispariția fizică a adversarilor politici era însoțită de încercarea de a le șterge locul din memoria publică.
Vasile Petrovan
Citește și:




