La 22 octombrie 1974, într-o clădire istorică a Băii Mari, începea povestea uneia dintre cele mai valoroase colecții mineralogice din România
La 22 octombrie 1974, în incinta Muzeului Județean Maramureș din Baia Mare era vernisată prima expoziție de flori de mină organizată în oraș, un eveniment care avea să marcheze începutul unei importante tradiții muzeale. Au trecut de atunci 52 de ani, iar ceea ce reprezenta la vremea respectivă o inițiativă de valorificare a bogățiilor naturale ale regiunii s-a transformat într-un patrimoniu mineralogic de o valoare științifică și culturală deosebită, cunoscut astăzi prin colecțiile Muzeului Județean de Mineralogie „Victor Gorduza”.
Povestea acestei instituții începe însă cu câțiva ani mai devreme și este strâns legată de numele profesorului Victor Gorduza, cel care avea să-și dedice o mare parte a vieții identificării, conservării și promovării florilor de mină din Maramureș. Angajat în anul 1966 la Muzeul Județean Maramureș, după o perioadă în care predase geografia, a înțeles că numeroasele formațiuni minerale descoperite în exploatările din regiune reprezentau mult mai mult decât simple curiozități ale naturii. Erau mărturii ale unor procese geologice desfășurate de-a lungul unor perioade imense de timp, iar frumusețea lor, uneori comparabilă cu aceea a unor lucrări de artă, le oferea o valoare care depășea cu mult interesul pentru extragerea metalelor.
În anul 1968 a prins contur ideea constituirii unei colecții de mineralogie, iar în 1969 a fost realizată prima achiziție importantă, formată din 533 de eșantioane provenite dintr-o colecție particulară din Baia Mare. Au urmat alte achiziții și donații, prin care un patrimoniu răspândit până atunci în diferite colecții începea să fie adunat, inventariat și pregătit pentru cercetare și prezentare publică.
Demersul avea și o miză importantă pentru conservarea bogățiilor naturale ale Maramureșului. În acea perioadă, florile de mină provenite din exploatările de la Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic și din alte localități ale regiunii erau căutate de colecționari din țările Europei Occidentale, iar numeroase exemplare părăseau țara. În 1973, legislația privind recoltarea și valorificarea acestor eșantioane a introdus mecanisme de control asupra circulației lor, Victor Gorduza fiind implicat direct în activitatea comisiilor care urmăreau protejarea patrimoniului mineralogic. Salvarea și păstrarea unor piese reprezentative pentru regiune au devenit astfel o preocupare organizată, nu doar rezultatul inițiativelor individuale.
În acest context a fost organizată expoziția vernisată la 22 octombrie 1974, în clădirea de pe strada 1 Mai nr. 8, unde funcționa atunci Muzeul Județean Maramureș și unde se află astăzi Muzeul de Artă. Edificiul are o istorie veche, construcția sa începând în anul 1748, când au fost ridicate subsolul și parterul, destinate inițial Oficiului Salinar și depozitării sării. Supraetajată în secolul al XIX-lea, clădirea a servit ulterior drept sediu de bancă și locuință particulară, fiind cunoscută și sub numele de Casa Dragoș, după avocatul Teofil Dragoș, unul dintre foștii proprietari. Din 1954 a devenit sediu muzeal, iar din 1984 a găzduit Secția de Artă, care avea să se transforme în actualul Muzeu Județean de Artă „Centrul Artistic Baia Mare”.
Important este că, la 22 octombrie 1974, publicul băimărean avea ocazia să descopere într-un cadru muzeal formele spectaculoase pe care mineralele le pot dobândi în natură, de la cristale dezvoltate în combinații geometrice surprinzătoare până la asociații minerale remarcabile prin transparență, culoare sau dimensiuni. Tot în 1974 a fost organizată și o expoziție în afara județului, la Bacău, ceea ce demonstra interesul pe care îl trezeau aceste piese și dincolo de regiunea lor de proveniență.
Succesul expozițiilor a contribuit la consolidarea proiectului muzeal. La 17 ianuarie 1976 a fost înființată Secția de Științe Naturale în cadrul Muzeului Județean Maramureș, sub coordonarea lui Victor Gorduza, pentru administrarea și dezvoltarea colecțiilor. În anii următori, florile de mină băimărene au fost prezentate în expoziții organizate în numeroase orașe din România, dar și în străinătate, unde exemplarele provenite din regiunea minieră Baia Mare au atras interesul specialiștilor și al colecționarilor. O etapă decisivă a fost atinsă la 6 noiembrie 1989, când a fost deschisă expoziția permanentă în sediul de pe bulevardul Traian nr. 8, urmată, la 10 decembrie 1992, de înființarea Muzeului de Mineralogie ca instituție de sine stătătoare.
Victor Gorduza a murit în august 2014, după o carieră dedicată acestui proiect, iar în același an muzeul a primit numele fondatorului său. Activitatea instituției a continuat prin cercetare, expoziții, programe educaționale și proiecte de valorificare a patrimoniului, inclusiv prin introducerea tehnologiilor digitale pentru prezentarea unor eșantioane. Aniversarea din 22 octombrie readuce astfel în atenție un moment important al istoriei culturale și științifice a orașului.
Vasile Petrovan
Citește și:
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
