A pus mâna pe vioară de la o vârstă fragedă, iar primele lecții le-a luat chiar de la tatăl său, un renumit violonist din zona Codru-Chioar. De atunci, muzica a devenit parte din viața lui Valer Foriș.
Cu o carieră de peste patru decenii, a urcat pe scene din țară și din străinătate, aducând bucurie și emoție prin muzica sa. Astăzi, violonistul își duce mai departe pasiunea și priceperea prin pregătirea unei noi generații de tineri muzicieni.
Vă invităm să citiți un interviu realizat alături de maestrul Valer Foriș, în care acesta vorbește despre începuturile sale în muzică, pasiunea pentru vioară, parcursul artistic și experiențele care i-au marcat cariera.
La ce vârstă ați descoperit că sunteți pasionat de muzică și cum s-a întâmplat? De ce ați ales vioara și nu un alt instrument? Moșteniți acest talent din familie?
Eu de când m-am născut, m-am născut cu vioara în mână (așa îmi zicea toată lumea). Pe la vârsta de 6 ani am început să învăț abecedarul muzicii și instrumentul în sine de la tatăl meu, Alexandru Foriș, care mi-a călăuzit primii pași și care m-a inițiat în tainele viorii, fiind și el un bine cunoscut și apreciat violonist din zona Codru-Chioar. Se spune din neamuri că la mine la botez părinții mei mi-au pus o carte de rugăciuni și o vioară la capătâi.
Am ales acest instrument pentru că la noi în casă îl auzeam tot timpul cântând pe tatăl meu la vioară, după care îl văzusem cântând la diferite evenimente unde participam desigur și eu alături de el, cântând cu drag la „mica” mea vioară de atunci… deci de aici a început plăcerea și dragostea pentru vioară!
Vă mai amintiți primul moment în care ați cântat în fața unui public?
Primul meu moment desfășurat în fața unui public mai numeros a fost undeva prin anul 1980 la Căminul Cultural din satul copilăriei mele, Șindrești, după care au urmat și altele…
Care a fost parcursul dumneavoastră? Ce studii ați urmat?
Primele mele studii și primele mele note pe vioară au fost învățate după ureche, în primii ani. Mai apoi, am urmat studiile teoretice și muzicale la Școala Populară de Arte, în perioada 1985-1989. Am zis studii teoretice deoarece în cele practice eram deja format de tatăl meu. Prin anii 2003 am început studiile superioare în domeniul folclorului unde, la un moment dat, din anumite motive personale, am întrerupt aceste studii. Tata avea o vorbă pe atunci: „măi copile, tu nu ești făcut să cânți, tu ești născut să cânți la vioară…” și de abia după o perioada de timp mi-am dat seama de înțelesul acelor cuvinte fantastice.
Ați făcut parte și din Ansamblul Folcloric Național „Transilvania”. Cum a fost această experiență și ce a însemnat pentru cariera dumneavoastră?
După terminarea liceului, în 1990 m-am angajat la Ansamblul Folcloric Național „Transilvania” unde am activat până în anul 1996 după care am întrerupt activitatea acolo și am activat într-o mică orchestră a Clubului Phoenix (pe atunci aparținând Combinatului Chimic din Baia Mare). După aproximativ 5 ani de zile, undeva prin anul 2001, m-am reîntors la Ansamblul Folcloric Național „Transilvania” unde am activat până în jurul anului 2007. După această perioadă, am inființat prima mea orchestră proprie de mare anvengură unde am început să activez la diferite evenimente atât publice, cât și private. Referitor la experiența acumulată în cadrul Ansamblul Folcloric Național „Transilvania” pot să spun doar atât: „orice șut în fund este un pas înainte”. La această instituție au fost două episoade diferite, după cum vă spuneam, în care am acumulat anumite experiențe folclorice și stiluri muzicale din toate zonele țării.
Muzica v-a purtat în multe locuri. În ce țări ați avut ocazia să cântați?
Prima ieșire în afara țării a avut loc în anul 1987 în zona Ujhorod Zakarpatska, Ucraina cu orchestra Școlii Populare de Arte de atunci. După anul 1991, au urmat o serie de turnee prin Franța, Germania, Spania, Serbia și aproape toată Europa. Undeva prin anul 1997 am fost invitat cu o orchestră privată într-un turneu de circa 3 luni de zile în Statele Unite ale Americii, respectiv în Chicago, Atlanta, Indiana și multe altele. Prin anii 2002-2003 am avut două turnee interesante în Africa, Maroc și Algeria, respectiv în anul 2005 culminând cu marele trofeu obținut la un festival internațional de folclor din Palma de Mallorca (Spania ) cu Ansamblul Folcloric Național „Transilvania”.
Care este momentul din cariera dumneavoastră de care sunteți cel mai mândru?
Ar fi mai multe momente speciale în cariera mea artistică, dar eu zic că fiecare moment al meu muzical în decursul timpului a avut fiecare o însemnătate specială. Desigur, căci toate momentele speciale din cariera mea artistică se leagă foarte mult și de familia mea de care sunt mândru.
Am văzut că pregătiți numeroși tineri pentru acest frumos drum al muzicii. Ce sfaturi le-ați da celor aflați la început? Există o „rețetă” a succesului în acest domeniu?
Pregătirea tinerilor violoniști este un capitol nou din viața mea, început în urmă cu 8 ani unde dintr-o pură coincidență și întâmplare am pornit acest proiect. În cursul anului curent lucrez deja cu a doua serie de elevi. Mă bucur și totodată sunt foarte mândru de capacitatea și experiența pe care elevii mei au acumulat-o de la mine în decursul acestor ani, dar și pentru a lăsa ceva în urma mea, ținând cont căci cei doi copii ai mei din păcate nu mi-au urmat cariera muzicală și artistică. Rețeta succesului oricărui tânăr violonist este multă muncă, seriozitate, răbdare și, bineînțeles, talent. Toate aceste aptitudini adunate la un loc duc la o reușită garantată.
Cât de mult contează talentul și cât de mult contează munca și disciplina pentru a deveni un muzician bun?
Ambele deopotrivă sunt foarte importante în acest context.
Aveți numeroase videoclipuri pe YouTube și mai multe CD-uri lansate. Spuneți-ne câteva lucruri despre aceste proiecte.
Desigur, în cariera mea artistică de până acum am acumulat foarte multe materiale și proiecte muzicale cu diverși soliști, colaboratori, trupe etc, dar cele mai importante sunt și rămân piesele mele instrumentale de jocuri din zona Codru-Chioar moștenite de la tatăl meu.
Pe unde vă poate auzi lumea cântând în prezent?
Marele public meloman poate să mă asculte și să mă urmărească în general în toate spațiile publice și rețelele de socializare, respectiv și la evenimente organizate publice sau private.
Dacă nu ați fi ales muzica și nu ați fi devenit violonist, ce carieră credeți că ați fi urmat?
Probabil tot aceeași meserie aș fi ales-o sau dacă nu, din anumite motive, aș fi ales meseria de polițist, profesie care a îmbrățișat-o fiul meu, Andrei Foriș. În toată această carieră de aproximativ 40 de ani s-ar putea spune foarte multe, chiar s-ar putea scrie o carte despre toate peripețiile, experiențele și trăirile mele pe care le-am acumulat în toți acești ani.
Și nu în ultimul rând, cea mai mare satisfacție a vieții mele pe plan personal este familia mea frumoasă, soția mea Dana și cei doi copii, Andrei și Maria, de care sunt mândru și chiar dacă ei și au ales alte profesii în viață eu îi susțin total și sunt mândru de ei și de alegerea lor! Bineînțeles că și ei sunt aproape de mine și mă susțin, de asemenea, în toate proiectele mele profesionale!
Felicitări, multă sănătate și spor în continuare!
Lavinia-Codruța HERMAN
