În vremuri liniștite, subiectul adăposturilor de protecție civilă pare îndepărtat și aproape teoretic. Puțini se gândesc la ele în viața de zi cu zi. Totuși, realitatea ultimilor ani din Europa ne arată că astfel de teme nu mai pot fi ignorate. Potrivit unor date transmise de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, situația adăposturilor civile din Baia Mare este departe de a fi liniștitoare. Din cele 73 de adăposturi existente în evidențe, doar 10 sunt funcționale. Alte 15 sunt considerate parțial funcționale, iar 48 sunt nefuncționale.
Dacă luăm în calcul doar adăposturile care pot fi folosite în prezent, capacitatea lor maximă este de aproximativ 5.550 de persoane. Raportat la populația municipiului, estimată la 108.759 de locuitori, asta înseamnă că doar aproximativ 5% dintre băimăreni ar avea loc într-un astfel de spațiu în cazul unei situații de urgență majoră. Situația nu este mult mai bună nici la nivelul întregului județ Maramureș. Din 88 de adăposturi civile existente, doar 12 sunt funcționale, 20 sunt parțial funcționale, iar 56 sunt nefuncționale.
Aceste date au fost comunicate de ministrul Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, ca răspuns la o întrebare parlamentară privind starea adăposturilor de protecție civilă. Subiectul capătă o importanță specială dacă ținem cont de contextul regional. România se află la granița cu Ucraina, unde conflictul militar durează deja de câțiva ani. Chiar dacă nimeni nu își dorește un astfel de scenariu, specialiștii spun că pregătirea pentru situații extreme face parte din responsabilitatea oricărui stat.
Potrivit Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă, responsabilitatea pentru întreținerea și modernizarea adăposturilor nu aparține doar instituțiilor centrale. Autoritățile locale, instituțiile publice, operatorii economici și proprietarii de imobile au obligația de a se ocupa de aceste spații și de a asigura resursele necesare pentru întreținerea sau construirea unor adăposturi noi. Rolul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență este în principal de verificare și evidență. Investițiile concrete depind, în mare parte, de deciziile administrațiilor locale și ale proprietarilor de clădiri.
Toate aceste informații nu trebuie privite ca un motiv de panică, ci mai degrabă ca un semnal de reflecție. Într-o perioadă în care securitatea devine din nou un subiect important în Europa, întrebarea firească este cât de pregătite sunt comunitățile locale pentru situații neprevăzute. Poate că discuția despre adăposturi civile pare incomodă. Dar tocmai aceste întrebări, puse la timp, pot duce la soluții și la decizii mai bune pentru siguranța oamenilor. În fond, prevenția a fost întotdeauna mai simplă și mai puțin costisitoare decât reacția în fața unei crize.
Vasile Petrovan
