Eveniment emoționant la Satulung - 51 minute în urmă
Știința Explorări a obținut a doua victorie în campionat - 1 oră în urmă
Exproprieri pe malul stâng al Râului Săsar la Baia Mare - 2 ore în urmă
Enteromix — noul vaccin anticancer rusesc - 3 ore în urmă
Locul 2 pe națiuni și 45 de medalii câștigate – rezultat excelent pentru Clubul Sportiv Știința – Dragonul Baia Mare la „Jaguar Open Mureș, Taekwon-do ITF Transilvania Championship” - 3 ore în urmă
Traseul autobuzului lui Moș Crăciun în Baia Mare - 3 ore în urmă
Ioana Rus și Simion Țofei – noii primari în Șieu și Poienile de sub Munte - 4 ore în urmă
Serbarea copiilor și tinerilor din Parohia Dumbrăvița – tradiție, emoție și credință mărturisită prin colind - 4 ore în urmă
Înfrângere acasă pentru CS Minaur - 4 ore în urmă
Concert aniversar „Theologos” – o seară înălțătoare la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare - 4 ore în urmă
Amintirile care se întorc doar seara
Sunt gânduri care nu îndrăznesc să vină ziua. Poate le sperie lumina, poate se tem să nu fie atinse cu graba noastră, poate pur și simplu au învățat că seara e singurul loc în care pot respira. Așa că se așază cuminți undeva, în adâncul ființei, și așteaptă momentul potrivit, clipa aceea în care tăcerea începe să curgă prin casă, iar noi rămânem doar cu noi înșine.
Atunci, ca niște pași ușori pe o podea veche, amintirile se întorc.
Nu toate odată. Unele vin timid, abia schițate, ca o fotografie palidă găsită într-un sertar. Altele izbucnesc cu forța unui dor prea mult tăcut, de parcă ar fi stat ani întregi la marginea inimii așteptând să fie chemate.
Seara e sinceră. Lumina ei moale îndulcește ceea ce ziua ar fi durut prea tare. Sub clarul ei, chipurile dragi pe care le-am pierdut par mai aproape. Vocea unui om care nu mai este se aude din nou, poate nu la fel de limpede, dar suficient cât să ne tremure sufletul. Frânturi de copilărie se ridică la suprafață: gusturi, mirosuri, râsete, mici comori care par uitate, dar n-au plecat niciodată cu adevărat.
Poate că nu amintirile se întorc la noi, ci noi ne întoarcem la ele. Ne întoarcem la ceea ce a conturat în taină cine suntem acum. La lucrurile simple, la oamenii care au trecut prin viața noastră ca o adiere, dar au lăsat în urmă un ecou greu de stins. La momentele pe care nu le-am înțeles atunci, dar care azi cresc în noi ca niște răspunsuri.
Și, din când în când, în tăcerea unei seri liniștite, realizăm că tot ceea ce am trăit ne așteaptă acolo, în colțul acela de suflet unde nu se pierd niciodată lucrurile importante. Le auzim chemarea blândă, discretă, dar imposibil de ignorat. Așa se nasc serile care vindecă.
Vasile Petrovan















