Baia Mare este gazda Olimpiadei Naționale de Religie Catolică - 12 minute în urmă
Primăria Comunei Asuaju de Sus lansează un proiect de sprijin comunitar pentru persoanele vulnerabile - 43 minute în urmă
Centura Mică din Baia Mare va fi extinsă și modernizată - 1 oră în urmă
Primul meci de campionat pentru „zimbri”, un derby cu Dinamo - 2 ore în urmă
Mihai Timbuș reconfirmat președinte al PSD Târgu Lăpuș - 3 ore în urmă
Academicianul Mircea Dumitru, în cursa pentru președinția Academiei Române - 3 ore în urmă
Între pădure și intervenții de urgență: Povestea Ștefaniei Pop de la Ocolul Silvic Groșii Țibleșului - 4 ore în urmă
7 aprilie, ziua mondială a sănătății - 4 ore în urmă
„Cupa Primăverii 2026” la lacul Țuli din Târgu Lăpuș – cine sunt câștigătorii competiției de pescuit - 4 ore în urmă
Târg de Paște la Târgu Lăpuș: tradiții, produse locale și atmosferă autentică - 4 ore în urmă
Walter Übelhart și declarația sa de dragoste pentru Băiuț
Aseară, începând cu ora 18:00, Aula Centrului Universitar Nord Baia Mare a devenit un fel de inimă pulsândă a Maramureșului. Lume multă, venită din curiozitate sau din afecțiune față de autor, și-a găsit loc în sală, iar murmurul conversațiilor semăna cu foșnetul unei păduri înainte de ploaie. Era limpede: lansarea noii cărți a lui Walter Übelhart nu era doar un eveniment cultural, ci o sărbătoare a unei comunități.

Moderatorul, Prof. univ. dr. habil. Ioan-Mircea Farcaș, a deschis întâlnirea cu o eleganță firească, punând în lumină nu doar cartea, ci și autorul. Apoi, rând pe rând, au vorbit cei care au înțeles sensul profund al acestei lucrări:
Conf. univ. dr. ing. dipl. Dinu Darabă, Prorector al Centrului Universitar Nord, Prof. dr. Teodor Ardelean, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Krisztiana-Loredana Bertoti, primarul comunei Băiuț, și Ing. dipl. Adrian Vlad, Consiliul Județean Maramureș.
Au vorbit despre carte și despre autor ca despre un om care scrie nu din ambiție, ci dintr-un fel de datorie interioară față de oamenii și locurile care l-au crescut.
Când i-a venit rândul să vorbească, Walter Ubelhart s-a ridicat cu emoție reținută. A povestit despre începuturi, despre cum regretatul Marian Ilea l-a împins să publice primele articole în cotidianul Direct MM. Acele începuturi au devenit temelia primelor capitole ale volumului de astăzi.
Apoi a vorbit despre copilărie, despre timp, despre locul care l-a format. Cu o pană atentă, aproape cinematografică, a deschis în fața publicului imagini din Băiuțul de altădată: locurile, oamenii lui, luminile, mineritul, multiculturalitatea, tot acel vârtej de identități care a ținut satul laolaltă. Din cuvintele lui se simțea clar dragostea pentru acele locuri, pentru acei oameni, pentru societatea Băiuțului, o dragoste rostită cu o sinceritate pe care puțini oameni o pot atinge.
Și, poate cel mai puternic, a reieșit lecția primită de la mama sa: Băiuțul nu este o destinație, ci o stare de spirit!
Un gând simplu, dar atât de adevărat pentru o comunitate care, după ce și-a trăit gloria prin resursele sale, refuză chiar și acum să fie uitată. Băiuțul este viu, încăpățânat, demn.
Cartea „101 Minuni de la Băiuț” este monumentul acestei demnități. În ea se găsesc oamenii care au muncit, au suferit, au ridicat și au purtat satul în spate, locuri și oameni care merită să rămână în istorie.

Apoi, la îndemnul moderatorului, vocea sălii s-a împletit în poveste. Câțiva oameni din public au simțit nevoia să-și adauge propriile fragmente de memorie, propriile trăiri, ca și cum cartea lui Walter i-ar fi trezit pe fiecare în parte.
A fost un eveniment de la care pur și simplu nu-ți venea să pleci. Iar finalul a fost ales cu grijă. Andrei Petreuș a încununat întâlnirea cu un moment muzical de excepție, ca o reverență în fața poveștilor abia rostite.

„101 Minuni de la capătul lumii” este mai mult decât o carte, este o declarație de dragoste pentru un peisaj unic, pentru o comunitate unică și o invitație la redescoperire. De aceea, vă recomand să căutați cartea și, mai ales, să descoperiți comuna și oamenii ei minunați.
Mulțumim, Walter. Ai scris o carte, dar ai trezit o comunitate întreagă.
Vasile Petrovan















