Există oameni care reușesc să îmbine cu măiestrie profesia cu pasiunea, transformând fiecare dintre ele într-o parte esențială a identității lor.
Pentru Aida Lihet, muzica nu este doar o pasiune – este o chemare, un mod de a păstra vii rădăcinile Maramureșului și de a transmite emoție și autenticitate prin fiecare notă. În același timp, cariera sa de farmacistă demonstrează că talentul și responsabilitatea pot merge mână în mână, iar dedicarea față de oameni se manifestă atât pe scenă, cât și în profesie.
A început să cânte de la o vârstă fragedă, iar dragostea pentru folclor, tradiție și autentic a descoperit-o prin intermediul bunicilor din Fărcașa și Strâmtura, unde își petrecea vacanțele.
Nu a avut un parcurs ușor, fiind prinsă între cursuri, practică, examene, spectacole, ore de tehnică vocală și altele, însă cu multă ambiție și-a urmat visul. Tânăra băimăreancă este un exemplu că dedicarea și perseverența deschid drumul către realizări remarcabile.
Ieri, 10 octombrie, ea a lansat un frumos colaj de hori culese din Maramureș, pe care vă invită cu drag să îl ascultați. În continuare, descoperiți întreaga ei poveste:
„M-am născut într-o familie cu o mamă iubitoare, ale cărei rugăciuni le simt și astăzi, vegheându-mi pașii, și un tată care m-a învățat că dragostea adevărată se dovedește prin ceea ce faci, nu prin ceea ce spui.
De mică, am cochetat cu muzica, iar prima mea apariție pe scenă a fost la doar cinci ani, într-o iarnă friguroasă. Îmi amintesc cu claritate acea zi – un concert de colinde, iar eu purtam o gubă ce-mi ajungea aproape până la opincuțe. Era o scenă simplă, dar în inima mea se aprinsese deja dorința de a transmite prin cântec, de a păstra vii rădăcinile și puritatea sufletului.
Așa a început povestea mea – cu emoție, cu simplitate și cu un vis purtat în suflet. Câțiva ani mai târziu, timp de șapte ani, am făcut parte din echipa Palatului Copiilor, secția muzică ușoară. Iar după un timp, am mers împreună cu tata pentru prima dată la domnul profesor Marcel Both, ca să mă asculte.
I-am spus că am cântat muzică ușoară timp de șapte ani. A zâmbit reținut, poate gândindu-se că drumul meu era altul. Dar tata a insistat: „Las-o să cânte o strofă.” Și am cântat. O strofă care avea să schimbe totul – direcția, visul, poate chiar destinul.
Am avut apoi bucuria de a mă forma aproape trei ani sub îndrumarea maestrului Marcel Both, în timp ce eram elevă la un liceu fără legătură cu muzica.
Deși toți se așteptau să urmez doar drumul scenei, am ales să-mi croiesc și un alt destin – unul la fel de curat, dar mai greu. Am urmat Facultatea de Medicină și Farmacie, care mi-a oferit o meserie nobilă și demnă.
Au fost ani cu piedici, cu multe nopți nedormite, examene, concursuri, profesori care m-au inspirat și mi-au fost „faruri de lumină”. Printre aceștia, îmi plec fruntea cu recunoștință în fața doamnelor profesoare Simona Bungău și Mirela Țit și domnilor profesori Sebastian Nemeth și Dorel Dulău – oameni în adevăratul sens al cuvântului, care nu doar predau, ci clădesc caractere. Faruri de lumină în vremuri în care drumul părea întunecat.
Dar am întâlnit și umbre. Cuvinte grele, rostite de oameni mici, care nu pot înțelege arta. Îmi amintesc și acum cu tristețe cuvintele unei profesoare care a spus despre mine că sunt „cântăreață pe la mese”. Atunci am înțeles cât de mult poate răni un cuvânt rostit fără suflet. Pentru că frumusețea și autenticitatea nu pot fi exprimate de cei care trăiesc doar prin aparențe – ci doar de cei care simt cu adevărat.
Astăzi, privesc în urmă cu împăcare. Am învățat că nu toți oamenii au aceeași profunzime a sufletului și că frumusețea adevărată nu se învață, ci se simte. Cei ce trăiesc doar prin aparențe nu vor putea niciodată exprima autenticitate – doar copii palide ale unor standarde pe care nu le vor atinge.
Timpul m-a purtat în tot acest timp spre o colaborare de peste nouă ani cu Ansamblul Folcloric Național „Transilvania” – o adevărată familie artistică, unde disciplina, munca și pasiunea comună unesc oamenii pe aceeași scenă. Sub îndrumarea doamnei Iuliana Maria Dragoș, un model de echilibru și putere, am învățat că a conduce înseamnă a fi, în același timp, și mamă, și artist, și sprijin pentru toți cei din jur.
În drumul meu, Dumnezeu a trimis oameni buni la timpul potrivit. Unul dintre ei este doamna Voichița Regoș, profesoara mea de canto – un nume de referință în muzica clasică. Dânsa m-a învățat că portul, ținuta, vorba și atitudinea sunt reflexii ale sufletului și că cel mai autentic mod de a te expune lumii este acela în care îți lași sufletul să vorbească.
Prin noblețea și rafinamentul său, am înțeles că muzica este o rugăciune rostită în glas de om și că armonia adevărată se naște doar acolo unde inima e curată.
Iar eu, azi, cânt din nou. Pentru că nu m-am rătăcit, ci doar am făcut un ocol prin viață ca să învăț cât de prețios este darul primit. Cânt pentru Maramureș, pentru rădăcini, pentru toți cei care cred că folclorul nu este modă, ci adevăr.
Vă invit, cu inima deschisă, să pășiți alături de mine în acest univers de dor și lumină, să ascultați și să simțiți colajul meu de hori maramureșene, născut din drag, din credință și din tot ce am mai curat în suflet”.
Despre noul ei proiect muzical spune:
„Prin acest colaj am vrut să opresc puțin timpul în loc. Vă aduc în amintire câteva dintre horile Fraților Petreuș și ale Fraților Florea – adevărate nestemate ale Maramureșului, ecouri vii ale trecutului ce încă răsună în inimile noastre.
Frații Petreuș, au lăsat în urmă o moștenire neprețuită de cântece pline de suflet, iar frumusețea horilor Fraților Florea țin vie tradiția și curățenia cântecului maramureșean.
Aceste cântece dau glas rădăcinilor noastre. Nu sunt doar melodii – sunt bucăți de viață, de istorie și de suflet, care ne arată cine suntem și de unde venim. Tocmai de aceea, am simțit nevoia să le readuc în prezent, așa cum se cuvine: curate, autentice și pline de emoție.
Folclorul este comoara noastră cea mai de preț, iar datoria fiecăruia dintre noi este să îl prețuim și să îl ducem mai departe.
Prin aceste hori culese și cântate cu atâta drag de înaintași, ne amintim că suntem parte dintr-un neam viu, iar continuitatea lui stă în vocea, inima și respectul nostru față de rădăcini.
Aceste melodii aparțin următorilor artiști:
1. „Cine scutură roua”- Frații Petreuș
2. „Știi tu bade ce ziceai”- Ioana Petreuș
3. „Mandrior de sub fereastră”- Ioana Petreuș
4. „La crâșmulița din vale”- Frații Florea
5. „Ceteruca galbenă”- Ioana Petreuș/Ioan Pop
6. „Uliță uliță lată”- Frații Petreuș
7. „Joc de băut din Leordina” -Mihai Chiș
8. „Dragu-mi vara la lucru”- Frații Florea”, precizează artista.
O felicităm din suflet pentru toate realizările de până acum și îi dorim mult succes în continuare! Click ai jos pentru a asculta frumosul colaj!
1 Comentariu în această postare
Dobai Ibolyka
Frumoasă si talentată! Felicitări și succes pe mai departe,Aida!