Într-o postare recentă a paginii Baia Mare Vintage am descoperit un loc discret, dar plin de poveste, care merită să fie cunoscut și păstrat. Nu este un muzeu oficial, nici o atracție turistică marcată pe hărți, ci mai degrabă un refugiu al memoriei, unde trecutul respiră prin ziduri, obiecte și amintiri.
Pe strada Griviței numărul 20, din Baia Mare, două case stau alăturate, diferite ca origine și destinație, dar unite astăzi prin aceeași menire: de a păstra istoria. Prima, o casă modestă de miner, ridicată din vălătuci, cu ferestre mici și discrete, este considerată singura locuință rămasă din perimetrul minei Dealul Crucii. Cealaltă i-a aparținut pictorului Huszty Árpád, un spațiu mai solid, mai generos, dar care astăzi își găsește locul firesc în aceeași poveste.
La interior, vizitatorul descoperă două lumi care se completează: războiul de țesut, țesături și obiecte tradiționale din satele Băsești și Tămășești, dar și tablourile, biblioteca și atmosfera unui salon de altădată, aparținând pictorului.
Cărțile vechi, în mare parte în limba maghiară, așază și mai mult acest loc într-o zonă a diversității culturale, specifică Maramureșului.
Nu există bilet de intrare, nici program fix. Totul se vizitează simplu, printr-un apel către proprietarul care se ocupă personal de prezentarea colecției. Este o experiență în care mai mult decât exponatele, contează liniștea, respectul pentru trecut și dorința de a păstra viu ceea ce altfel s-ar fi pierdut.
Un asemenea loc ne amintește cât de fragilă este memoria unei comunități și cât de important e să avem grijă de ea. Poveștile nu trăiesc doar în cărți sau în muzee mari, ci și în colțuri discrete, în case simple, în lucruri mărunte care ne definesc. Aici, la intersecția dintre viața minerului și arta pictorului, orașul nostru își găsește un simbol frumos: trecutul modest și cel cultural stau împreună, într-o lecție de demnitate și continuitate.
Vasile Petrovan
