Am avut norocul să particip, ieri, la lansarea volumului „Doruri adunate…” și am rămas plăcut impresionat de atmosfera creată de poetul – sau, mai bine spus, artistul – Dumitru Liviu Mușca. Spun „artist” pentru că, dincolo de poezie, el respiră și prin culoarea pânzelor, iar întâlnirea aceasta a cuvântului cu imaginea i-a dat evenimentului o profunzime aparte.
Cartea, apărută la Editura Eurotip din Baia Mare, sub îngrijirea lui Pamfil Godja, adună peste o sută de poeme în care se împletesc temele esențiale ale vieții: copilăria, iubirea, trecerea timpului, rădăcinile neamului și frumusețea naturii. Prefața semnată de Marinel Zoicaș dezvăluie volumul ca pe „o călătorie lirică prin labirinturile sufletului” – iar citind sau ascultând aceste versuri, nu ai cum să nu simți că te afli în fața unei confesiuni sincere, cu lumină și cu umbre, cu speranțe și cu întrebări.
M-a impresionat și felul în care poetul își asumă crezul său existențial: „M-am născut să trăiesc o viață plină de strălucire în suflet și în inimă, dar goală de strălucirea arginților în buzunare… și nu-mi pare rău deloc!”.
Aici, Dumitru Liviu Mușca mi-a părut frate de spirit cu marii romantici, dar și un om ancorat în realitatea noastră, capabil să transforme fragilitatea în forță și să ofere cititorului un drum spre regăsire.
Între poezie și pictură, între metaforă și culoare, Dumitru Liviu Mușca știe să rămână autentic. „Doruri adunate…” nu e doar o carte, ci o punte către o lume în care cuvintele și imaginile ne reînvață să fim mai aproape de noi înșine. Eu am plecat de acolo cu sentimentul că am trăit nu doar o lansare de carte, ci o întâlnire cu un univers artistic plin de sensibilitate și demnitate. Felicitări!
Vasile Petrovan
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
