Poliția Locală Baia Mare atrage atenția asupra folosirii articolelor pirotehnice - 3 minute în urmă
Magia Crăciunului, adusă pe scenă la Concertul caritabil din Tăuții Măgherăuș - 43 minute în urmă
14 decembrie – un an de la trecerea la cele veșnice a lui Mircea Diaconu - 2 ore în urmă
Prognoză meteo Maramureș – 14 decembrie 2025 - 3 ore în urmă
Înfrângere pentru Știința Explorări în ultimul meci oficial din acest an - 12 ore în urmă
Despre adversara României din barajul pentru CM 2026 – o radiografie în cifre - 13 ore în urmă
„O jucărie pentru o bucurie”, un demers al CS Minaur - 14 ore în urmă
Remiză acasă pentru CSM Sighet cu prima clasată - 14 ore în urmă
Ultima noapte a lui Nichita Stănescu - 15 ore în urmă
Victorie fără dureri de cap pentru CS Minaur cu „lanterna roșie” - 16 ore în urmă
29 iulie 1912 – S-a născut Nicolae Steinhardt, mărturisitor al credinței și al libertății interioare
În urmă cu 113 ani, pe 29 iulie 1912, se năștea, la București, Nicolae Steinhardt, scriitor, eseist, jurist și, mai ales, un profund mărturisitor creștin, cunoscut pentru impresionanta sa convertire în temnițele comuniste și pentru capodopera sa spirituală, Jurnalul fericirii.
Fiul unui inginer evreu (Oscar Steinhardt) și al unei mame casnice, Nicolae a fost un elev strălucit, apoi absolvent al Facultății de Drept și Litere din București. A obținut doctoratul în drept constituțional în 1936. A avut o activitate literară și publicistică susținută, fiind apropiat de cercuri culturale de elită, precum revista „Criterion”.
În 1959, refuzând să depună mărturie împotriva prietenilor săi intelectuali (printre care Constantin Noica), este arestat și condamnat la 13 ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. În închisoarea de la Jilava, în 1960, are loc momentul definitoriu al vieții sale: convertirea la creștinism și botezul ortodox, oficiat de un preot detinut, într-o atmosferă de profundă trăire spirituală, în mijlocul suferinței.
De aici înainte, viața sa capătă o direcție radical nouă: devine un om al cuvântului în duh, un martor al libertății interioare într-un regim al fricii și tăcerii impuse.
După eliberare, în 1980, intră în monahism la Mănăstirea Rohia, în Maramureș, unde trăiește ultimul deceniu al vieții sale ca monah Nicolae Delarohia, dedicat rugăciunii, scrisului și întâlnirii cu oamenii.
În această perioadă finalizează Jurnalul fericirii, lucrare clandestină până în 1989, în care își povestește viața, convertirea și sensul profund al libertății în Hristos. În plus, publică numeroase eseuri, comentarii literare și religioase, traduce și corespondează cu intelectuali din toată țara.
Moare pe 30 martie 1989, cu puțin timp înainte de căderea regimului comunist. Este înmormântat la Rohia, loc de pelerinaj pentru cei care îi caută cuvintele și prezența discretă, dar arzătoare.
Moștenirea lui Nicolae Steinhardt este una vie: nu doar literară, ci și duhovnicească. El rămâne un simbol al convertirii prin suferință, al curajului de a trăi în adevăr, și al fericirii care poate fi găsită chiar și în temniță, atunci când omul se întâlnește cu Dumnezeu.
Vasile Petrovan










