Festivalul Național Concurs de Muzică Folk „Floare de Colț” revine la Sighetu Marmației în 15-16 august - 2 ore în urmă
Au început înscrierile la masteratul de Etnoturism din Baia Mare; Candidații se pot înscrie până pe 27 iulie - 2 ore în urmă
Urs semnalat în Săliștea de Sus - 2 ore în urmă
Expoziția de pictură „Între semn și culoare”, semnată de Ileana Ioana Moldovan, se vernisează la Muzeul Satului Baia Mare - 5 ore în urmă
Zi de poveste la Muzeul Satului Baia Mare: Copiii au creat brățări și coliere croșetate - 5 ore în urmă
„Lupul Daco Spartan” revine la Breb: Ultimele locuri disponibile pentru aventura cu obstacole dedicată întregii familii - 5 ore în urmă
Floarea de colț a înflorit în Parcul Național Munții Rodnei - 5 ore în urmă
Lucacista Ariana Brăilescu, premiată la Concursul Național de Comunicări Științifice ale Elevilor de Liceu la Geografie - 5 ore în urmă
O minune născută în Maramureș: Părintele Irineu Bârle și fiul său de suflet, Moise, primul avocat african din județ - 7 ore în urmă
Mesajul Preasfințitului Părinte Iustin cu prilejul aniversării zilei de naștere a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României - 7 ore în urmă
80 de ani de când Hitler a ieșit din istorie, dar nu din memorie
În urmă cu exact 80 de ani, pe 30 aprilie 1945, Adolf Hitler, liderul regimului nazist, se sinucidea în buncărul său din Berlin, punând capăt unei dictaturi care a lăsat în urmă un continent devastat, zeci de milioane de morți și o rană istorică adâncă în conștiința umanității. Europa respira ușurată, dar nu era nici pe departe împăcată.

Moartea care a adus ușurare, dar nu și dreptate
Sfârșitul lui Hitler a venit cu doar câteva zile înainte ca Berlinul să cadă sub controlul sovietic și Germania nazistă să capituleze necondiționat. Era sfârșitul simbolic al celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, dar și începutul unei reflecții amare: cel care provocase Holocaustul, războiul fulgerător, distrugerea a sute de orașe și viețile a peste 60 de milioane de oameni nu apucase să răspundă pentru crimele sale în fața unei instanțe umane.
Pentru unii, sinuciderea a fost o formă de fugă, o evitare a responsabilității, o mare lașitate. Pentru alții, a fost doar începutul unei justiții mai mari, și anume istoria.

Între bucurie și frustrare
Pe 1 mai 1945, vestea morții lui Hitler s-a răspândit în Europa cu o viteză incredibilă. Ziarele titrau în litere mari: „Hitler e mort!” – un anunț primit cu aplauze în Londra și Paris, cu dansuri în stradă la New York, dar și cu suspiciune și resemnare în multe locuri din estul Europei, unde dictatura nazistă era pe cale să fie înlocuită de alte forme de totalitarism.
Istoricii vorbesc astăzi despre o „bucurie incompletă” și o „justiție ratată”. Mulți dintre apropiații lui Hitler au ajuns în fața tribunalului de la Nürnberg. Dar el – autorul moral al tuturor acestor crime – a scăpat.
În loc de epilog
Adolf Hitler a murit fără să fie tras la răspundere într-o instanță, dar nu a fost niciodată „achitat” de istorie. La opt decenii distanță, lumea încă învață din greșelile care au permis ascensiunea sa. În această privință, poate că adevărata pedeapsă a venit tocmai din faptul că numele său a devenit sinonim cu ceea ce umanitatea nu trebuie să mai repete vreodată. Adolf Hitler rămâne unul dintre cei mai detestați oameni din istorie.
Vasile Petrovan
















