Ofertă : 100 de zile închis într-un laborator spațial și 23.000 de euro pentru tine - 11 secunde în urmă
Scandal în familie la Sighet, cu egalitate în restricții - 12 minute în urmă
Paul Ananie a trecut mai departe în semifinala Vocea României - 1 oră în urmă
Viceprimarul Kristofer Levente Orosz, hirotonit diacon la Sighetu Marmației - 2 ore în urmă
Ajutor de urgență din România pentru energia electrică a Moldovei - 2 ore în urmă
„Iisus, bine ai venit!”: Diana Topan a lansat videoclipul unei colinde deosebite - 2 ore în urmă
Pr. Adrian Dobreanu: Credința și statornicia aduc vindecare – meditație la Duminica a 27-a după Rusalii - 3 ore în urmă
Târgu Lăpuș găzduiește ediția a VIII-a a competiției „December Run” - 3 ore în urmă
SUA redefinește relația cu Europa - 3 ore în urmă
A fost hramul Parohiei „Sfântul Nicolae” din Baia Mare - 3 ore în urmă
Ziua în care Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare pentru greșelile Bisericii
În urmă cu un sfert de secol, pe 12 martie 2000, lumea asista la un moment istoric fără precedent. Într-o ceremonie solemnă, desfășurată în Bazilica Sfântul Petru din Vatican, Papa Ioan Paul al II-lea a rostit unul dintre cele mai puternice și curajoase discursuri din istoria Bisericii Catolice. Suveranul Pontif a cerut iertare în numele Bisericii pentru greșelile și păcatele comise de-a lungul secolelor – un gest de reconciliere și asumare care a marcat profund începutul noului mileniu.
În fața a peste 10.000 de credincioși, șase cardinali au enumerat, pe rând, marile greșeli ale Bisericii: intoleranța religioasă, violențele comise în numele credinței, persecuțiile împotriva evreilor, nedreptățile sociale, discriminările și abuzurile de putere. Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut că „în anumite perioade ale istoriei, creștinii au recurs adesea la metodele intoleranței, pătând fața Bisericii”. Printr-o rugăciune profundă, Pontiful a cerut iertare pentru schismele din creștinism, pentru rănile provocate de Cruciade și Inchiziție, dar și pentru disprețul arătat culturilor indigene în timpul epocii coloniale.
Cardinalul Joseph Ratzinger, viitorul Papă Benedict al XVI-lea, a subliniat necesitatea acestei mărturisiri colective, amintind că „Biserica trebuie să-și recunoască greșelile pentru a merge mai departe pe calea adevărului și a reconcilierii”.
Ceremonia a fost marcată de un simbolism profund. La fiecare mărturisire a păcatelor istorice, o lumânare era aprinsă în fața unui crucifix din secolul al XIV-lea. La final, Papa Ioan Paul al II-lea s-a apropiat și a sărutat crucea, într-un gest de smerenie și pocăință. „Această zi este o zi de iertare, o zi a căinței, dar și o zi a speranței pentru viitorul Bisericii și al lumii”, a declarat el.
Cererea de iertare a fost primită cu emoție și reflecție atât în lumea catolică, cât și în afara ei. Pentru mulți, a reprezentat un pas esențial în recunoașterea greșelilor trecutului și un angajament pentru un viitor al credinței bazat pe respect și iubire.
La 25 de ani de la acest moment istoric, moștenirea lăsată de Papa Ioan Paul al II-lea rămâne un reper al curajului moral și al dorinței de reconciliere. Cuvintele sale răsună și astăzi, amintindu-ne că adevărata măreție a unei instituții sau a unei credințe constă în capacitatea de a-și recunoaște greșelile și de a construi un viitor mai bun.
Vasile Petrovan
















