Pe 4 aprilie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Iosif Imnograful, unul dintre cei care au apărat credința în Dumnezeu. S-a născut în Sicilia. Părinţii săi, Plotin şi Agatia, erau drept-credincioși şi l-au crescut cu mare grijă, dându-i fiului lor o bună educaţie. De mic era blând şi smerit, înstrăinându-se de jocurile copilăreşti, iubea postirea şi înfrânarea. Nu căuta bucate dulci, hrănindu-se numai cu pâine şi cu apă o dată pe zi.
Sfântul Iosif a trecut ca monah prin tot felul de nevoinţe, patul său era pământul acoperit cu o piele, îmbrăcămintea era veche, postirea îi era aspră. Priveghea toată noaptea şi lucra mereu. Era între fraţi ca un înger al lui Dumnezeu, strălucind prin viaţa sa sfântă. În urma morţii Sfântului Grigore, Sfântul Cuvios Iosif s-a retras în afara cetăţii. Acolo sălăşluindu-se, a zidit o biserică în numele Sfântului Ierarh Nicolae şi a adus acolo moaştele Sfântului Grigorie Decapolitul şi ale ucenicului acestuia, Ioan.
A întemeiat în cele din urmă în acel loc o mănăstire. Tot acolo a început să scrie cântări bisericeşti şi pesne de canoane, împodobind praznicele multor sfinţi. Dar mai ales pe Maica Domnului a cinstit-o cu multe canoane. În timpul persecuţiilor suferite de iconoduli (cinstitori de icoane), Sfântul Iosif a îndurat grele suferinţe. Pentru îndrăzneala mărturisirii în cinstea Sfintelor icoane, a fost surghiunit în Creta apoi în Cherson, de unde nu a putut să se întoarcă decât după moartea împăratului Teofil (829-842), la chemarea Sfintei Împărătese Teodora.
Lăcrimioara ZOTA
Acum poți urmări știrile DirectMM și pe Google News.
