Într-o zi de 3 aprilie ne amintim de Luigi Ionescu și nemuritorul șlagăr, „Lalele”

Născut la 3 aprilie 1927,Luigi Ionescu, renumitul cântăreț de muzică ușoară, s-a apucat de cântat la o vârstă fragedă. Din 1946 participă la concursurile pentru tineret. Este remarcat de marii compozitori ai vremii: Ion Vasilescu, Elly Roman, Henry Mălineanu care scriu pentru el. Gelu Solomonescu, redutabil pianist și șef de formație, îl îndrumă către Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. În urma audiției susținute în 1951 este angajat, desfășurându-și apoi întreaga carieră- de o uimitoare longevitate, în cadrul teatrului, până în 1987 când se retrage din viața artistică.

Luigi Ionescu a cântat mai multe șlagăre: ”Zorile”, ”Turturele”, ”E primăvară în ianuarie”, ”Femeia”, ”Maraina, Marina”. Însă numele lui rămâne legat de „Lalele,” piesa de referință, compusă de Temistocle Popa.

Moare la numai 67 de ani dar au rămas în urma lui vocea și șlagărele nemuritoare. Cine a ascultat o singură dată melodia ”Lalele, lalele”, a rămas cu refrenul în minte.

Lăcrimioara ZOTA