Olimpiada Națională a Sportului Școlar la Fotbal Fete: Școala Giulești, campioană la nivel interjudețean, la U12 - 8 minute în urmă
Îndrumări părintești ale Preasfințitului Iustin pentru preoții, consiliile parohiale și credincioșii din Episcopia Maramureșului și Sătmarului înainte de Învierea Domnului! - 58 minute în urmă
3 mai – Ziua Mondială a Libertății Presei - 11 ore în urmă
Un primar de excepție: Simion Pop, fiu al localității Budești, Maramureș - 15 ore în urmă
Elevii maramureșeni, rezultate deosebite la Olimpiada de Chimie - 16 ore în urmă
Apel umanitar: Să donăm și să ne rugăm pentru Cristina Conț, o tânără grav rănită în urma unui accident - 17 ore în urmă
Atenție la căpușe! Medicii au recomandări privind ieșirea la iarbă verde - 17 ore în urmă
Se schimbă legea pentru persoanele cu dizabilități - 17 ore în urmă
Juniorii 4 ai Academiei de Handbal Minaur Baia Mare au reușit să-și asigure calificarea în cadrul turneului final al categoriei - 17 ore în urmă
CS Minaur s-a calificat în Final Four-ul Cupei României - 18 ore în urmă
24 februarie: „Dragobetele sărută fetele”
Dragobetele („Cap de primăvară, Sântion de primăvară, Însoțitul păsărilor, Logodna, Năvalnicul”) reprezintă sărbătoarea cu dată variabilă, care se celebrează, în funcție de zonă, în 24 – 28 februarie sau în perioada 1 – 25 martie.
Sărbătoarea, corelată cu împerecherea păsărilor, dragostea curată a tinerilor și cu apariția primelor flori ale primăverii este specifică sudului țării, însă cu timpul a fost preluată și de către celelalte zone. Din cauza diferențelor de temperatură, în zona noastră, Dragobetele se sărbătorește cu o diferență de două-trei săptămâni în comparație cu sudul țării.
Dragobetele, reprezentare mitică a dragostei, este identificat în mitologia romană cu Cupidon – zeul dragostei, în mitologia greacă cu Eros – zeul iubirii, iar în mitologia românească cu Năvalnicul – personificare a dragostei pătimașe. Potrivit unor legende, Dragobete apare ca fiu al Babei Dochia, un flăcău chipeș și iubăreț, care seducea femeile ce îi ieșeau în cale. În alte legende, Dragobete era un tănâr cu părul negru ca abanosul și ochii verzi ca iarba, care reușea să trezească iubirea în inima tinerelor doar cântându-le din fluier.
În credința populară, de Dragobete păsările se strâng în stoluri, ciripesc, se împerechează și încep să își construiască cuiburile în care își vor crește puii. Bătrânii spuneau că, în această zi, păsările care își alegeau perechea, rămâneau împreună pe viață, iar cele care nu își găseau perechea, nu mai faceau pui până în ziua de Dragobete a anului următor.
Asemenea zburătoarelor era văzută și relația dintre doi tineri. În momentul căsătoriei, tinerii jurau să fie împreună pentru tot restul vieții, deoarece, în lumea satului tradițional nu se punea problema divorțului. În unele zone, fetele și feciorii obișnuiau să meargă în pădure să culeagă primele flori ale primăverii: ghiocei, brânduși; făceau buchețele mici, pe care apoi le puneau la icoană și le păstrau până la Sânziene, când le aruncau pe o apă curgătoare pentru împlinirea dorințelor în dragoste. Pe drum, la întoarcerea din pădure, se striga „Dragobetele sărută fetele”, fetele fiind prinse de băieți și sărutate.
„Eu cu dor, mândru cu dor
Amândoi din depărcior,
Eu cu dor, mândru așe
Mare deal ne despărțe
Mare deal și cu pădure
Cu zmeură și cu mure.
Hai pădurea s-o tăiem
Murele să le mâncăm
Și noi să ne adunăm.
Să tăiem mândruț codru
Să ne adunăm doru.”
(Colecția Dumitru Iuga)
Sursa: Muzeul Satului Baia Mare (muzeograf Gabriela Filip)
Foto: Gabriel Motica