O placă din mină, inscripționată, despre care se presupune că este cea mai veche din minele din Europa, este în Maramureș. Din păcate, galeria în care se află este blocată, după ce intrarea s-a surpat.
Pe urmele acelei inscripții a pornit jurnalistul Alec Portase. „Publicații apărute în limba germană, la sfârșitul secolului al XIX-lea, menționează că, la Cavnic, în Handalul de Sus, pe Filonul Principele (Voievod), pe peretele unei galerii, săpat în piatră, este acest text: <Hier hats erschlagen Jakob Huber anno 1511.> Galeria a fost săpată cu dalta și ciocanul. Într-o traducere aproximativă, textul consemnează că aici a murit maistrul Huber”, începe el relatarea.
Astfel, cu ani în urmă, în 2006, a încercat să dea de urma acelei plăci inscripționate, despre care se spune că ar data de la 1511 și ar fi cea mai veche de acest fel din minele din Europa. „Am identificat gura galeriei, însă era astupată prin prăbușirea pământului de pe versant. Urma să revenim, împreună cu colegi de la Clubul de Speologie Montana Baia Mare, ceea ce nu s-a mai întâmplat”, mai arată el.
Cea mai veche inscripție din Europa
Deși nu a putut ajunge la placa originală, a descoperit o copie a acesteia, la un cetățean din Cavnic. „Împreună cu arheologul Carol Kacso și geologul Dumitru Iștvan ne-am deplasat la Cavnic. Am văzut placa din colnița omului, scoasă de el de la baza Puțului Kuemburg, orizontul Ferdinand, care este la kilometri față de locul indicat, Filonul Principele. Placa (vezi foto postată aici) este din… ciment și are dimensiunile de 73/47 cm, are același text, cu aceeași grafie, de la anul 1511. Cel care a copiat textul în placa de ciment a comis o greșeală, față de textul original: a scris <hast>, în loc de <hats>. V. Wollmann din Germania, pe care l-am consultat, susține că scrierea din galeria de la Cavnic, din anul 1511, menționată în publicațiile germane, este cea mai veche inscripție găsită în minele din Europa”, mai spune el.
Alte pietre inscripționate la Cavnic mai vorbesc despre alte evenimente importante din localitate.
„În anul 1717, la Erștior, în Cavnic, a avut loc o bătălie, în care căvnicarii și șurdeștenii i-au bătut și alungat pe tătari. În amintirea victoriei asupra tătarilor, pe o stâncă a fost dăltuit următorul text: <Anno 1717 usqae huc fuerunt tartari.> În traducere din limba latină: <Până aici au ajuns tătarii>. Ulterior, în anul 1852, piatra scrisă a fost încastrată în obeliscul ridicat în cinstea victoriei împotriva tătarilor, care poate fi văzut și azi. Textul în limba latină, însă, s-a deteriorat, prin exfolierea pietrei. A mai rămas din el doar ce se vede aici… Administrația orașului Cavnic trebuie urgent să facă demersul pentru reabilitarea monumentului. Tot la Cavnic, în Handalul de Sus, în fundația la vedre a unei clădiri, pe o piatră este inscripționat acest text: <ANNO 1717 MIO CULT>. Grafia este aceeași, ca pe obelisc”, mai arată el.
Alte evenimente importante, marcate pe piatră
Un stâlp care marca mejda dintre concesiunile miniere mai păstrează gravat un ciocan și un târnăcop, iar o altă piatră inscripționată are un mesaj indescifrabil.
„La o casă, este un stâlp din andezit (vezi foto), pe care sunt gravate ciocanul și târnăcopul de miner, încrucișate, inscripția L-IV și anul1865. Se pare că acest stâlp marca mejda dintre concesiuni miniere.
Ultima piatră scrisă de la Cavnic am fotografiat-o mai sus puțin de Știmpul Tătarilor (obeliscul), la drumul principal, într-un zid clădit din pietre, pentru susținerea terenului unei grădini. Nu am reușit să deslușesc mesajul din textul inscripționat aici”, menționea jurnalistul.
