Oboseala nu vine întotdeauna din efort. Uneori nu ai făcut nimic „greu”, și totuși simți că nu mai ai din ce funcționa. Ai dormit, dar nu te-ai odihnit. Ai stat, dar nu te-ai liniștit. Te-ai retras, dar nu te-ai regăsit
Adevărata sursă a epuizării nu este în exterior, ci în activarea psihologică permanentă pe care o întreținem în interior. Iar cei mai mari consumatori de energie nu sunt oamenii, ci emoțiile neprocesate: frica, rușinea, vinovăția, furia reținută, anxietatea fără nume. Aceste trăiri nu sunt „exagerări” și nici simple stări trecătoare. Sunt mecanisme psihoneurofiziologice cu impact măsurabil asupra organismului.
Sistemul nervos autonom, în special componenta sa simpatică, responsabilă cu răspunsul de luptă sau fugă, intră în alertă de fiecare dată când un conflict interior rămâne nerezolvat. Iar dacă nu există perioade clare de reglare, organismul ajunge să trăiască în hiperactivare continuă. Aceasta este anxietatea, un dezechilibru de fond care afectează respirația, digestia, imunitatea, somnul, capacitatea de concentrare și reacțiile relaționale. Mulți oameni trăiesc într-o stare constantă de anticipare, se îndoiesc de orice, rămân încordați fără motiv aparent și nu mai au acces la starea de siguranță de bază. Nu se relaxează niciodată cu adevărat, iar corpul lor, în loc să se regenereze, doar rezistă. Simptomele nu apar așa dintr-o dată.
Ele se acumulează. Durerile de cap, tensiunea musculară, tulburările digestive, insomnia, iritabilitatea, senzația de gol intern, toate sunt expresii somatice ale unui sistem care nu mai poate gestiona nivelul de solicitare emoțională la care e supus. În practică, am întâlnit numeroase cazuri în care anxietatea era amplificată de factori biologici trecuți cu vederea. Disfuncțiile tiroidiene, anemiile severe, carențele de magneziu sau vitamina D, dezechilibrele hormonale, toate pot intensifica simptomatologia emoțională sau o pot chiar mima.
De aceea, excluderea cauzelor organice este un gest de responsabilitate, nu o dovadă de slăbiciune sau panică. Pe termen lung, lipsa reglării emoționale duce la fragilizarea psihicului și a corpului. Nu mai există toleranță la frustrare, apare hiperreactivitate la stimuli minori, relațiile devin tensionate, iar imaginea de sine se degradează. Mulți oameni se simt din ce în ce mai instabili intern, fără să poată spune exact de ce.
Nu e depresie. Nu e burnout. E un fel de „auto-consum” permanent, care nu are încă nume, dar are efecte. Pentru că, da…emoțiile neregulate au un cost real. Nu este o metaforă. Este un consum de energie celulară, de echilibru biochimic și de resurse psihice care nu se mai refac la timp. Iar dacă nu intervenim conștient, corpul va trage singur frâna, prin somatizare, prin blocaj, prin dezorganizare funcțională. Nu tot ce se simte rău are nevoie de tratament. Dar tot ce se repetă fără sens are nevoie de sens. Și sensul nu se obține forțându-ne „să gândim pozitiv”, ci având curajul să vedem ce ne consumă pe dinăuntru, zi după zi.
Psiholog Psihoterapeut CECILIA ARDUSĂTAN
Colaboratoarea noastră este activă permanent pe rețelele de socializare: Facebook (este pe contul personal: Cabinet individual de psihologie clinică şi psihoterapie Ardusătan Cecilia), Instagram (ardus.cecilia), TikTok (Ardus Cecilia), Youtube (Mind Fitness with Cecilia). Dați like, share, subscribe!
*Notă – rubrica este una săptămânală, așadar vă rugăm să ne semnalați care ar fi temele pe care le-ați dori abordate!
Citește și
Psiholog psihoterapeut Cecilia Ardusătan: „Copiii ne învață să fim oameni, nu doar părinți”
